Economia României traversează o perioadă de răcire, însă inflația nu prezintă semne de încetinire imediată, conform unei analize realizate de Valentin Tătaru, economist șef la ING Bank România. Deși creșterea economică a stagnat și ritmul de creștere a salariilor a încetinit brusc, inflația de bază rămâne ridicată în comparație cu restul Europei și cu obiectivele stabilite de BNR. Această situație reflectă o deconectare între o economie în declin și prețuri care continuă să crească.
Analiza subliniază că România a suferit de o succesiune de șocuri care s-au suprapus fără ca efectele anterioare să se poată estompa. Pandemia a fost urmată de criza energetică din 2022, iar anularea plafonării prețurilor la energie a fost înlocuită de creșteri ale TVA-ului și accizelor în 2025. Înainte ca aceste ajustări să se reflecte în contractele salariale, un nou șoc energetic a apărut în 2026, alimentat de tensiuni geopolitice și niveluri scăzute ale Dunării, factori care au determinat BNR să majoreze prognoza de inflație la 6,1% pentru sfârșitul anului 2026.
Un aspect critic este migrarea inflației către sectorul serviciilor, unde rata a ajuns la 11,1%, mult peste inflația alimentară de 3,0%. Serviciile, precum restaurantele, clinicile sau firmele de întreținere, sunt protejate de concurența internațională și depind direct de costurile locale de forță de muncă și chirie. Deoarece aceste servicii nu pot fi importate, costurile salariale și așteptările interne devin principalii factori care mențin prețurile ridicate, transformând un șoc temporar într-un element încorporat în economia locală.
Sectorul muncii prezintă, de asemenea, provocări structurale semnificative, având în vedere că salariile reale au depășit productivitatea cu peste 20 de puncte procentuale în ultimii cinci ani până în 2024. Deși creșterea salariului mediu net a încetinit la 5,6% până în august 2026, rămânând sub nivelul inflației, firmele de servicii continuă să ajusteze prețurile pentru a acoperi costurile masive din anii precedenți. Această propagare întârziată a costelor salariale este agravată de constrângeri precum emigrația și îmbătrânirea demografică.
Politica fiscală a jucat un rol dual în gestionarea acestui dezechilibru, influențând atât consumul, cât și deficitul extern. Deficitul fiscal a crescut la aproximativ 9,3% din PIB în 2024, fiind susținut de cheltuielile cu pensiile și salariile din sectorul public, însă se estimează că acesta va scădea la 6,0% în 2026 prin măsuri de consolidare. Deși majorarea taxelor are un efect inițial inflaționist, pachetele de austeritate adoptate în a doua jumătate a anului 2025 sunt menite să reducă cererea și să ajute la dezinflație.
În contextul economic actual, România se confruntă cu un deficit de cont curent semnificativ, care a atins 8,2% din PIB în 2024 și 7,9% în 2025, fiind cel mai mare din Uniunea Europeană. Această situație este rezultatul unei cereri interne care depășește constant capacitatea de producție, forțând țara să apeleze masiv la importuri pentru a satisface consumul și investițiile. Această dependență de bunurile externe expune economia la fluctuațiile cursului de schimb și la variațiile prețurilor globale ale materiilor prime.