Banca Națională a Elveției a raportat un profit de 19,1 miliarde de franci elvețieni în trimestrul al treilea din anul 2026, sumă echivalentă cu 23,3 miliarde de dolari. Performanța financiară a instituției a fost susținută de câștigurile obținute din rezervele de aur și din investițiile realizate în active denominate în diverse valute. Totodată, în primele nouă luni ale anului curent, profitul cumulat al băncii centrale a atins pragul de 44,2 miliarde de franci, ceea ce reprezintă aproximativ 53,8 miliarde de dolari.
În ciuda cifrelor pozitive, rezultatul înregistrat în perioada iulie-septembrie este cu aproape 32% mai mic în comparație cu perioada similară din anul trecut. Câștigurile provenite din deținerile de aur au înregistrat o scădere semnificativă, ridicându-se la 7,6 miliarde de franci, față de cele 14,3 miliarde de franci raportate în trimestrul al treilea din 2025. În același interval, profitul generat de investițiile în activele denominate în valută a ajuns la 11,6 miliarde de franci, marcând o scădere de aproximativ 15%.
Evoluția acestor indicatori financiari este direct influențată de variațiile cursurilor de schimb și de dinamica piețelor internaționale. Francul elvețian a pierdut circa 3,6% de la începutul acestui an, după ce în 2025 se apreciase cu aproximativ 12% față de dolar. De asemenea, piața aurului a cunoscut o scădere de peste 7% în 2026, după ce prețul acestuia crescuse cu aproximativ 66% în anul precedent, afectând astfel veniturile instituției.
Portofoliul de rezerve valutare al SNB este structurat predominant în obligațiuni guvernamentale și depozite la instituții financiare internaționale, care reprezintă 61% din total. Acțiunile ocupă o proporție de 28%, restul de 11% fiind format din alte obligațiuni. Din punct de vedere al monedelor, euro constituie 39% din portofoliu, în timp ce dolarul american reprezintă 37%. Spre deosebire de Rezerva Federală a SUA sau Banca Angliei, SNB deține un portofoliu substanțial de acțiuni internaționale.
Strategia de investiții a băncii centrale este de tip pasiv, urmărind indicii bursieri fără a selecta companii individuale, concentrându-se pe societăți mari și mijlocii din economiile dezvoltate. Profitul acumulat în primele nouă luni sporește posibilitatea unor distribuții de fonduri către guvernul federal și către autoritățile cantonale din Elveția. Totuși, aceste plăți depind de rezultatul financiar final de la sfârșitul anului și de regulile de distribuție, pierderile de investiții putând bloca aceste transferuri.
Mandatul principal al SNB rămâne menținerea stabilității prețurilor, cu o țintă a inflației situată între 0% și 2%. Pentru a atinge acest obiectiv, banca centrală utilizează instrumente de politică monetară, precum dobânzile, și măsuri de politică valutară. Aceste decizii pot avea efecte negative asupra rezultatelor financiare ale instituției, deoarece prioritatea nu este maximizarea profitului, ci controlul indicatorilor macroeconomici și menținerea stabilității monetare în cadrul economiei elvețiene.