Banca Națională Elvețiană a anunțat vineri că a obținut un profit de 19,1 miliarde de franci elvețieni, ceea ce înseamnă aproximativ 23,3 miliarde de dolari, din investițiile sale realizate în cursul celui de-al treilea trimestru. Această performanță financiară a fost facilitată de pozițiile băncii centrale asupra rezervelor de aur și a rezervelor de valută străină. Totuși, profitul total înregistrat în acest trimestru de la începutul anului 2026 a scăzut cu aproape 32% în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent.
Acumularea profitului de la începutul anului a ajuns la un total de 44,2 miliarde de franci, echivalentul a circa 53,8 miliarde de dolari. Acest nivel ridicat al câștigurilor sporește probabilitatea ca fonduri să fie distribuite către guvernul federal elvețian și către administrațiile locale la finalul anului. Rezultatele contabile trimestriale ale SNB sunt compuse din venituri provenite din dobânzi, dividende, precum și din ajustări de evaluare cauzate de fluctuațiile cursurilor de schimb și de modificările prețurilor de pe piață.
Un factor determinant a fost câștigul net de 14,3 miliarde de franci obținut din aur în al treilea trimestru, o creștere față de cele 7,6 miliarde de franci înregistrate anterior. Deși metalul galben a avut o creștere record de 66% în anul 2025, evoluția sa a fost mult mai volatilă în 2026, pierzând peste 7% din valoare de la începutul anului. În paralel, profitul din pozițiile valutare, care includ acțiuni internaționale, a atins 11,6 miliarde de franci, înregistrând o scădere de aproximativ 15% față de anul trecut.
Structura rezervelor valutare ale SNB este dominată de active financiare denominate în valute străine, având un portofoliu redus de obligațiuni în franci elvețieni. La sfârșitul celui de-al treilea trimestru, 61% din rezerve erau alocate obligațiunilor de stat, inclusiv depozitelor la băncile centrale și la Banca pentru Reglementări Internaționale, în timp ce 28% erau investite în acțiuni. Expunerea valutară este distribuită în principal între euro, care reprezintă 39% din portofoliu, și dolari americani, care constituie 37% din total.
Spre deosebire de instituții precum Rezerva Federală a SUA sau Banca Angliei, SNB deține un portofoliu extins de acțiuni, funcționând ca un investitor pasiv. Deținerile sale se bazează pe un indice de referință compus din indici bursieri internaționali, concentrându-se pe companii cu capitalizare medie și mare de pe piețele dezvoltate. Profiturile sunt distribuite guvernului și administrațiilor locale, însă acționarii primesc dividende doar dacă capitalul propriu este suficient de mare, în condiții în care investițiile nu generează pierderi.
Mandatul principal al SNB rămâne stabilitatea prețurilor în Elveția, având o țintă de inflație situată între 0% și 2%. Instituția poate lua decizii de politică monetară care să afecteze rezultatul anual, utilizând ratele dobânzilor și cursurile de schimb pentru a asigura stabilitatea economică. Această abordare pune prioritatea pe mandatul de politică monetară în detrimentul maximizării randamentului investițiilor, spre deosebire de obiectivele unei companii comerciale convenționale.