Instituțiile de credit din Europa adoptă strategii de extindere internațională bazate pe participații minoritare și parteneriate strategice, pentru a evita obstacolele cauzate de reglementările bancare fragmentate. Conform unei analize realizate de Morningstar DBRS și citată de Reuters, barierele naționale privind lichiditatea și capitalul, împreună cu opoziția politică față de preluările externe, direcționează marile bănci europene către metode de creștere mai discrete. Această tendință de piață se manifestă prin accelerarea plasamentelor transfrontaliere, în ciuda unor excepții precum oferta UniCredit pentru Commerzbank.
În contextul blocajului persistent din cadrul proiectului Uniunii Bancare la nivelul Uniunii Europene, băncile preferă achiziția de pachete minoritare de acțiuni și constituirea de societăți mixte. Această abordare este utilizată în detrimentul tranzacțiilor de preluare completă, care implică riscuri și cerințe de capital mult mai mari. Analiza agenției Morningstar DBRS subliniază că investițiile sunt calibrate strategic fie în proximitatea pragului care impune o ofertă publică obligatorie, fie sunt plafonate strict sub pragul de 10%.
Limitarea pachetelor de acțiuni sub pragul de 10% are scopul de a evita cerințele de autorizare prealabilă din partea Băncii Centrale Europene și regulile mai aspre de capital. Un exemplu relevant este grupul francez Credit Agricole, care a majorat în luna iulie participația sa la banca italiană Banco BPM la 29,3%. Înainte de această mișcare, în luna iunie, grupul convenise achiziția a 9,9% din capitalul creditorului spaniol Banco de Credito Social Cooperativo, respectând astfel limitele de control.
Alte exemple de expansiune prin pachete de acțiuni includ acțiunile grupului francez BPCE, care a preluat circa 7% din acțiunile băncii spaniole Banco Sabadell în luna octombrie. De asemenea, UniCredit și-a consolidat în ianuarie participația la banca elenă Alpha Bank până la aproximativ 29,8%, după ce în anul 2023 a achiziționat inițial un pachet de 9%. Pe lângă acțiunile directe, băncile utilizează acorduri de asigurări bancare și societăți mixte, precum parteneriatul dintre National Bank of Greece și Allianz.
Analistii de la Morningstar DBRS avertizează că, deși aceste acțiuni oferă o cale mai puțin riscantă de diversificare a câștigurilor, ele prezintă anumite dezavantaje structurale. Strategiile de participare minoritară furnizează un control managerial limitat asupra instituțiilor vizate și consumă capital din bilanțul băncilor investitoare. Astfel, băncile reușesc să își extindă prezența pe piețe diferite, dar fără a asuma responsabilitățile și costurile operaționale ale unei preluări integrale.
Evoluția acestor tranzacții reflectă dificultatea de a integra piețele financiare europene într-un cadru unitar. Lipsa unei Uniuni Bancare funcționale complete forțează instituțiile să navigheze printr-un sistem de reguli naționale și europene care rămâne parțial contradictoriu. Această fragmentare reglementară limitează capacitatea băncilor de a realiza fuziuni transfrontaliere de amploare, impunând un model de creșcare bazat pe colaborări și investiții parțiale.