Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o hotărâre majoră care obligă băncile să ramburseze sumele aferente tranzacțiilor de plată neautorizate. Decizia impune ca instituțiile financiare să nu refuze automat restituirea banilor invocând neglijența gravă a utilizatorului. Această clarificare juridică vine în urma unei cauze care a evidențiat dificultățile clienților în recuperarea fondurilor după ce datele de autentificare au fost compromise prin metode de fraudă online.
În cauza C-70/25, Tukowiecka, Curtea a analizat situația unei cliente din Polonia care a fost victima unui link fraudulos. Aceasta și-a introdus datele de autentificare pe o pagină care imita site-ul băncii, facilitând un transfer neautorizat de aproximativ 700 de euro. Deși clienta a notificat banca a doua zi, instituția a refuzat rambursarea, susținând că femeia a fost grav neglijentă prin neprotejarea datelor de securitate, fapt ce a declanșat dispută juridică.
Conform hotărârii CJUE, suma trebuie rambursată imediat sau cel târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare de la momentul notificării. Banca nu poate utiliza simpla acuzație de neglijență pentru a amâna restituirea inițială a banilor. Totuși, există o distincție între obligația de rambursare și recuperarea pierderii. După ce restituie suma, banca poate solicita recuperarea banilor dacă dovedește că pierderea a rezultat din încălcarea intenționată sau din neglijența gravă a clientului.
Pentru România, această decizie este extrem de relevantă, având în vedere creșterea fraudelor prin linkuri false și pagini care imită platformele oficiale. Instanțele naționale trebuie să ia în considerare această interpretare a CJUE atunci când soluționează litigii privind tranzacțiile neautorizate. În România, Legea nr. 209/2019 reglementează aceste obligații, stabilind că prestatorul de servicii de plată are sarcina probei în cazul în care invocă frauda sau neglijența utilizatorului.
Există însă o diferență juridică esențială între o tranzacție neautorizată și o plată inițiată de victimă sub influența unei înșelătorii. Dacă un infractor accesează contul fără permisiune, protecția este clară. În schimb, dacă victima este manipulată să execute ea însăși un transfer, de exemplu către un „cont sigur”, situația devine mult mai complexă. În astfel de cazuri, banca poate analiza operațiunea ca fiind o plată autorizată, în funcție de mecanismul de confirmare utilizat.
Reglementările privind serviciile de plată în România sunt integrate în cadrul normelor europene, asigurând un cadru de protecție pentru consumatori. În contextul actual al digitalizării financiare, respectarea procedurilor de notificare rapidă și documentarea dovezilor, precum capturile de ecran sau mesajele primite, rămâne esențiale pentru orice client care dorește să conteste o operațiune suspectă în fața autorităților sau a instanțelor de judecată.