În cazul în care o plată apare în contul unui client, iar acesta susține că nu a aprobat operațiunea, instituțiile bancare nu pot respinge automat reclamația invocând utilizarea unui cod de securitate. Deși băncile pot argumenta că tranzacția a fost efectuată prin introducerea datelor cardului sau a unui cod primit prin SMS, legea stabilește o distincție clară între procesul tehnic de autentificare și consimțământul real al persoanei. Această diferență este crucială atunci când datele bancare sunt utilizate de terți fără drept.
Autentificarea reprezintă procesul tehnic de verificare realizat prin mecanisme precum parola, aplicația bancară sau codul transmis prin SMS. Totuși, autorizarea unei plăți presupune consimțământul explicit al clientului pentru acea tranzacție specifică. Potrivit Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată, simpla utilizare a unui instrument de plată nu constituie o dovadă suficientă a faptului că titularul a autorizat operațiunea. Pentru plățile electronice la distanță, codul de autentificare trebuie să fie legat direct de suma plătită și de beneficiarul tranzacției.
Atunci când un client neagă autorizarea unei plăți, banca are obligația de a demonstra că operațiunea a fost autentificată, înregistrată și procesată corect. Instituția trebuie, de asemenea, să dovedească faptul că tranzacția nu a fost afectată de defecțiuni tehnice sau de alte deficiențe ale serviciului prestat. Dacă banca susține că titularul a acționat prin neglijență gravă sau în mod fraudos, aceasta trebuie să aducă probe concrete. Utilizarea codurilor asociate clientului nu reprezintă, în mod automat, o dovadă a unei conduite neadecvate din partea acestuia.
În situațiile în care este confirmată o operațiune neautorizată, regulile impun rambursarea sumelor imediat sau, cel târziu, până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare. Această restituire trebuie efectuată după ce banca a constatat sau a fost notificată despre incident. Totuși, banca poate amâna rambursarea dacă are motive rezonabile să suspecteze o fraudă, cu condiția să comunice aceste motive în scris autorității competente. Este important de menționat că dreptul la rambursare nu depinde de dovedirea neglijenței băncii de către client.
Clientul are responsabilitatea de a semnala orice operațiune suspectă fără o întârziere nejustificată, având la dispoziție un termen maxim de 13 luni de la debitarea contului. După ce este notificată privind furtul sau utilizarea fără drept a instrumentului de plată, banca are obligația de a împiedica orice utilizare ulterioară a acestuia. Plățile efectuate după acest moment de notificare trebuie analizate separat. În esență, simpla afirmație că o tranzacție a trecut de verificările de securitate nu închide discuția juridică privind acordul titularului.
Reglementările privind serviciile de plată în România sunt armonizate cu legislația europeană, oferind un cadru de protecție pentru consumatori în cazul fraudelor digitale. Aceste norme impun băncii standarde stricte de securitate, precum autentificarea puternică a clienților (SCA), pentru a reduce riscurile de acces neautorizat. Protecția legală se concentrează pe validitatea consimțământului, asigurându-se că utilizatorii nu sunt penalizați pentru erori tehnice sau pentru utilizarea datelor de către infractori care reușesc să ocolească barierele de securitate standard.