În septembrie 2008, în plenu schimb de volatilitate financiară globală, Rezerva Federală a autorizat o intervenție dramatică pentru salvarea companiei American International Group. Autoritățile americane au permis Rezervei Federale din New York să acorde un împrumut de până la 85 de miliarde de dolari către AIG. În acest proces, guvernul SUA a achiziționat 79,9% din companie, obținând totodată dreptul de veto asupra plății dividendelor, într-un moment în care piața era înghețată.
Problema centrală a grupului AIG a fost reprezentată de divizia AIG Financial Products, care gestiona contracte de tip swap de risc de credit (CDS). La apogeu, în anul 2007, portofoliul de CDS-uri valora 527 de miliarde de dolari, fiind utilizat pentru a asigura obligațiuni și alte produse financiare. Când valorile imobiliare au început să scadă, deținătorii de polițe au solicitat garanții suplimentare în numerar, ceea ce a declanșat o spirală de lichiditate scăzută și retrogradări de rating.
Pe lângă riscurile contractelor de tip CDS, compania a deținut un program de împrumut de titluri de valoare care a amplificat vulnerabilitatea. Filialele de asigurări au împrumutat bănci, folosind numerarul pentru a investi în produse ipotecare mai riscante, atingând un nivel de 76 de miliarde de dolari. Această structură, care implica finanțarea activelor pe termen lung cu datorii pe termen scurt, a lăsat grupul fără resursele necesare de numerar în momentul în care băncile au cerut returnarea fondurilor.
Decizia de a salva AIG a fost motivată de complexitatea și amploarea grupului, care deținea active de aproximativ 1 trilion de dolari. Compania gestiona produse de pensii și avea peste 76 de milioane de clienți în 140 de țări, ceea ce însemna că un faliment ar fi afectat bănci și instituții din întreaga lume. Oficialii au ales să injecteze lichiditate pentru a evita un efect de domino, deoarece nu exista un sistem unic de rezoluție pentru o organizație atât de complexă.
Intervenția guvernamentală s-a extins semnificativ față de suma inițială de 85 de miliarde de dolari. Prin intermediul mecanismelor Maiden Lane II și Maiden Lane III, precum și prin sprijinul Departamentului Trezoreriei SUA prin TARP, angajamentul total al guvernului a ajuns la aproximativ 182 de miliarde de dolari. În urma acestui proces de restructurare, în decembrie 2012, Trezoreria și-a vândut ultimele acțiuni, raportând un randament pozitiv de 22,7 miliarde de dolari.
Această perioadă de instabilitate a evidențiat fragilitatea sistemului financiar global, în care riscurile sunt adesea transferate de la companii către stat. În contextul istoric, astfel de evenimente de criză au marcat tranziția către o dependență mai mare de intervențiile guvernamentale pentru a menține stabilitatea piețelor. Cazul AIG rămâne un exemplu de utilizare a fondurilor publice pentru a stopa un colaps care ar fi putut fi de necontrolat.