În procesele de insolvență și restructurare, abordarea băncii față de debitor poate influența direct succesul recuperării fondurilor. Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant, subliniază că instituțiile financiare confundă adesea protejarea creanței cu presiunea exercitată asupra debitorului. Această dinamică duce la o percepție eronată în care orice plan de restructurare este văzut ca o tentativă de tergiversare, iar lichidarea este considerată singura soluție sigură pentru interesele băncii.
Valoarea efectiv recuperabilă a unui activ diferă semnificativ de valoarea sa contabilă sau estimată. Această distanță depinde de piață, de starea juridică a activului și de costurile de conservare. Dacă creditorii impun un blocaj procedural, activele nu rămân statice, ci se depreciază constant. Utilajele nefolosite pierd din valoare, stocurile devin greu vândabile, iar contractele comerciale și autorizațiile pot expira, reducând astfel suma finală încasată.
O strategie bazată pe viteză poate duce la situații în care creditorul câștigă pe plan procedural, dar pierde pe plan economic. Prin forțarea vânzării unor active sau respingerea oricărei variante de restructurare, banca poate obține o victorie juridică ce nu se traduce într-un profit real. Ovidiu Neacșu menționează că o companie care funcționează poate avea o valoare mai mare decât suma activelor sale vândute separat, fragmentat.
Procedurile de prevenție, precum concordatul preventiv sau acordul de restructurare, reprezintă mecanisme de management al dificultății. Acestea oferă un calendar și control asupra procesului, fiind șanse reale de conservare a valorii. În loc de executări haotice, băncii ar trebui să evalueze dacă recuperarea este mai eficientă printr-o restructurare controlată sau prin lichidare. Răspunsul depinde de viabilitatea modelului de business și de capacitatea de generare de valoare.
Presiunea exercitată de creditori trebuie să fie bine calibrată pentru a obliga debitorul să prezinte date clare și măsuri concrete. O presiune distructivă blochează soluțiile înainte ca valoarea să fie evaluată corect. Rolul băncii nu este de a fi salvator, ci de evaluator rece al șanselor de recuperare. Maturitatea unui creditor financiar se manifestă prin capacitatea de a recunoaște momentul în care graba de a recupera riscă să reducă șansa de recuperare.
În sistemul financiar, gestionarea riscurilor și a lichidității este esențială pentru stabilitatea întregului mediu economic. Instituțiile bancare sunt supuse unor teste de stres pentru a asigura reziliența în cazul unor șocuri economice. O abordare echilibrată în gestionarea creanțelor neperformante contribuie la menținerea unui flux de capital sănătos și la reducerea pierderilor sistemice în sectorul financiar.