Modernizarea infrastructurii tehnologice în cadrul instituțiilor bancare active reprezintă un proces extrem de complex, comparabil cu înlocuirea motorului unei mașini care rulează cu o viteză de 200 km/h. Cosmin Moldoveanu, CTO în cadrul Data Core Systems, a subliniat aceste dificultăți în cadrul evenimentului Future Banking Summit, evidențiind dilema dintre construirea unei instituții noi sau migrarea de pe sistemele existente.
În trecut, criteriul principal pentru adoptarea tehnologiilor noi în bănci era maturitatea acestora, fiind necesară o prezență de cel puțin trei-patru ani pe piață pentru a asigura robustețea. Totuși, ritmul de creștere exponențială al sectorului nu mai permite instituțiilor să aștepte această perioadă de testare. Astfel, băncile trebuie să aleagă între lansarea unei entități noi, construite de la zero pe principii moderne, sau implementarea unui sistem care să funcționeze în paralel cu cel actual.
O abordare riscantă este proiectul de tip „Big Bang”, în care se încearcă construirea unui sistem nou în paralel cu cel vechi pentru o tranziție bruscă. Cosmin Moldoveanu avertizează că această metodă poate duce la eșecuri majore, însă obstacolul principal nu este de natură tehnologică. Rezistența la schimbare și dificultatea angajaților de a regândi procesele de lucru reprezintă cel mai mare risc, ceea ce transformă problema într-una de natură umană, nu pur și simplu IT.
Pentru a gestiona aceste tranziții, specialistul recomandă fragmentarea proiectului pe linii de business și produse specifice, evitând schimbarea întregului sistem într-o singură etapă. Este esențială și adaptarea echipelor, deoarece angajații trebuie să poată opera ambele sisteme în paralel, menținând în același timp produsele vechi. O abordare segmentată permite o modernizare controlată, reducând presiunea asupra resurselor umane și a stabilității operaționale a băncii.
Securitatea cibernetică reprezintă un alt pilon critic, necesitând integrarea analizelor de tip threat modeling încă din prima fază a proiectului. Diferența dintre un incident operațional și un atac cibernetic este majoră: în prima situație, impactul și costurile sunt clare, în timp ce într-o criză cibernetică, decidenții pot ajunge să ia decizii critice într-o stare de incertitudine informațională. Pregătirea trebuie să se concentreze pe capacitatea de reacție după ce un atac are loc.
Sectorul financiar trece printr-o perioadă de transformare digitală accelerată, în care reziliența sistemelor este supusă unor reglementări stricte. Această evoluție tehnologică este necesară pentru a susține volumul de tranzacții și cerințele de securitate, însă impune o gestionare atentă a riscurilor de implementare. Instituțiile trebuie să echilibreze viteza de adoptare a inovațiilor cu stabilitatea serviciilor oferite clienților finali.