Un studiu publicat de Banca Centrală Europeană la 19 octombrie 2026 relevă faptul că utilizarea garanțiilor de calitate poate reduce substanțial costul prudențial al unei bănci care împrumută bani altei bănci. Autorii Emmanuel Faïk și Olivier Vergote estimează că un creditor care oferă un împrumut negarantat suportă un cost de aproximativ 35 de puncte de bază. În schimb, o tranzacție repo cu garanții de calitate reduce acest cost la un interval cuprins între 3 și 7 puncte de bază.
Pentru creditor, costul marginal calculat în anumite ipoteze este de 34,7 puncte de bază în cazul unui împrumut negarantat, valoare rotunjită de autori la 35. La o tranzacție garantată, costul estimat este de 2,8–6,4 puncte, cifra fiind rotunjită la intervalul de 3–7 puncte. Diferența dintre aceste valori ajută la explicarea rolului pieței repo în procesul de redistribuire a rezervelor bancare din zona euro. Calitatea activelor și structura tranzacției sunt elemente esențiale în aceste calcule.
Din perspectiva băncii care împrumută banii, estimarea costului este de circa 15,2 puncte de bază în ambele scenarii, atât pentru operațiunile garantate, cât și pentru cele negarantate. Această cifră este valabilă atunci când fondurile sunt păstrate ca rezerve la banca centrală, iar operațiunea nu poate fi compensată în bilanț. Calculul presupune utilizarea unui indicator mediu al efectului de levier de 5,78%, fiind o valoare de calibrare și nu un minim legal stabilit pentru toate instituțiile.
Analiza urmărește menținerea indicatorilor prudențiali ai unei bănci reprezentative, depășind simpla respectare a minimelor legale impuse. Printre indicatorii vizați se numără capitalul raportat la activele ponderate la risc, indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) și indicatorul efectului de levier (LR). Studiul examinează, de asemenea, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), care evaluează rezistența unei bănci la un scenariu de stres pe o perioadă de 30 de zile.
Pe măsură ce bilanțul Eurosistemului se restrânge, piața repo ar putea deveni principalul canal de redistribuire a rezervelor între bănci. Totuși, accesul la acest mecanism nu este uniform, deoarece băncile mici pot întâmpina dificultăți operaționale și costuri de acces semnificative. Organizarea unui birou de tranzacționare, infrastructura de decontare și administrarea garanțiilor implică cheltuieli fixe care pot reprezenta o barieră pentru instituțiile cu un volum mic de tranzacționare.
Contextul pieței monetare arată o tendință de creștere a volumului tranzacțiilor. Conform unui studiu BCE privind piața monetară în 2024, volumul zilnic agregat a crescut de la aproximativ 1.300 de miliarde de euro în 2022 la 1.800 de miliarde în 2024, reprezentând o majorare de 38%. În cadrul acestei evoluții, segmentul garantat a înregistrat o creștere de 41%, în timp ce segmentul negarantat a crescut cu 28%.