Carlos Ghosn, fostul președinte și CEO al alianței Renault-Nissan-Mitsubishi, a oferit detalii despre decizia istorică de a construi o a doua bază de producție low-cost în Maroc. În cadrul unei postări pe LinkedIn, acesta a precizat că, în momentul în care grupul avea nevoie de capacitate suplimentară, opțiunile evidente pentru extindere erau România, Slovenia sau Turcia. Totuși, managementul a decis orientarea către Maroc pentru a diversifica sursele de aprovizionare și a completa producția europeană.
Decizia a fost motivată de necesitatea de a crea o platformă capabilă să deservească atât piața locală, cât și piețele externe. La mijlocul anilor 2000, Renault urmărea vânzarea de un milion de unități Logan până în 2010, însă uzina din Mioveni era limitată la 175.000 de unități pe an. Capacitățile existente în Rusia, Columbia și Maroc nu erau suficiente pentru a acoperi cererea globală, ceea ce a impus căutarea unei noi locații cu o relație comercială puternică cu Europa.
În procesul de selecție, infrastructura a jucat un rol decisiv în departajarea variantelor de pe lista scurtă. În timp ce în România se discuta despre autostrăzi, Marocul a reușit să dezvolte un port și o zonă industrială conectată direct la acesta, oferind acces logistic rapid către Europa. Diferențele de costuri au fost și un factor relevant, având în vedere că la lansarea producției salariile în Maroc erau de 250 de euro, comparativ cu cele de 450 de euro din România.
Impactul acestei strategii se reflectă astăzi în modul în care grupul împarte proiectele Dacia între diverse țări. Modelele Sandero și Jogger sunt produse exclusiv în Maroc, uzina exportând aproape 90% din producție către Africa, Golf și Europa. În schimb, modelele noi precum Spring sunt direcționate către Slovenia, în timp ce modelul Striker va fi fabricat în Turcia, ceea ce duce la o scădere a volumelor de producție în România.
Situația actuală a industriei auto din România este marcată de o scădere a producției în Mioveni pentru al patrulea an consecutiv. După ce în 2013 uzina a atins un record de 342.610 unități, volumul actual este sub pragul de 300.000 de vehicule pe an. Factori precum prețul energiei, situat la circa 170 de euro/MWh în România față de 95 de euro/MWh în Spania, contribuie la dificultățile de competitivitate ale platformelor de producție locale.
Contextul economic general al României este influențat de o inflație care a transformat creșterea economiilor în scăderi reale pentru cetățeni. În paralel, instituțiile europene monitorizează situația utilizării fondurilor, existând investigații privind fraude de miliarde de euro legate de achiziții și fonduri alocate prin PNRR. Aceste dinamici macroeconomice și de guvernanță pot influența percepția investitorilor străini asupra stabilității și eficienței mediului de afaceri din țară.