Procesul de recrutare a forței de muncă din afara Uniunii Europene devine o sursă de risc semnificativ pentru companii, pe măsură ce reglementările europene privind responsabilitatea în lanțul de activități se înăspresc. Problemele legate de taxe ilegale, informații false despre salarii sau condiții de cazare pot genera costuri operaționale și reputaționale majore. Claudia Sofianu, partener și lider al departamentului People Advisory Services din EY România, avertizează că aceste probleme depășesc sfera simplă a conformității legale.
Situația critică apare în special atunci când companiile beneficiare au contracte cu agenții din România, însă selecția și intermedierea candidaților sunt efectuate de alte entități din țara de origine. Claudia Sofianu subliniază că, deși companiile știu cu cine au semnat contractul, este mult mai rar posibil să identifice cine a recrutat efectiv oamenii, ce promisiuni li s-au făcut sau cât au plătit aceștia pentru a ajunge la locul de muncă.
Un scenariu tipic implică o companie de producție care recrutează 150 de muncitori din afara UE prin intermediul unei agenții românești. Dacă aceștia declară că au plătit taxe echivalente cu două sau mai multe salarii intermediarilor din țara de origine, compania poate fi obligată să investigheze întregul lanț de recrutare. Acest lucru poate duce la schimbarea prestatorului, plecări ale angajaților, întârzieri în producție și reclamații, afectând direct continuitatea operațională.
Directiva europeană privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (CSDDD) impune noi standarde de monitorizare. Statele membre trebuie să transpună această directivă până la 26 iulie 2028, iar noile reguli vor intra în aplicare efectivă din 26 iulie 2029. Companiile vizate vor fi obligate să identifice și să gestioneze efectele negative asupra drepturilor omului și mediului în propriile operațiuni, în filiale și în relațiile relevante din lanțul de activități.
Regulamentul vizează companiile din UE cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă mondială de peste 1,5 miliarde de euro. Companiile din afara UE intră sub incidența acestei directive dacă realizează o cifră de afaceri netă de peste 1,5 miliarde de euro în Uniune. Pentru departamentele de HR, o sarcină critică va fi reconstruirea traseului candidatului, verificând cine a suportat costurile pentru transport, documente sau cazare.
Implementarea acestor norme de diligență necesară marchează o schimbare de paradigmă în managementul resurselor umane la nivel european. Companiile nu mai pot externaliza responsabilitatea pentru modul în care sunt tratați oamenii pe care se bazează afacerea lor, indiferent de complexitatea lanțului de aprovizionare sau de numărul de intermediari utilizați în procesul de recrutare și mobilitate a forței de muncă.