Legea nr. 177/2026, care oferă o formă de amnistie fiscală firmelor cărora ANAF le-a solicitat retroactiv TVA în condițiile în care aveau codul de TVA anulat, este deja în vigoare. Această legislație produce efecte de la data de 27 august 2026, deși procedura de aplicare prin ordin al președintelui ANAF este așteptată abia spre finalul lunii septembrie. În acest interval, contribuabilii care primesc acte de executare silită pot utiliza căi de atac juridice pentru a opri procesele de recuperare a unor creanțe deja anulate.
Alina Nica, fondatoarea casei de avocatură Lawyeresse, subliniază că lipsa normelor metodologice nu reprezintă o pauză în care vechile creanțe pot fi încă recuperate de către autorități. Conform analizei sale, normele de aplicare sunt acte de rang inferior și au rolul de a organiza mecanica execuției, nu de a crea substanța legii. Astfel, un ordin al președintelui ANAF nu poate extinde sfera legii sau amâna efectele acesteia, deoarece legea definește deja categoria obligațiilor care se anulează de la 27 august.
În această perioadă de tranziție, orice act de executare silită bazat pe o decizie de impunere vizată de Legea nr. 177/2026 este considerat nelegal. Legea prevede anularea de oficiu a obligațiilor și interzice organului fiscal să mai emită decizii de impunere de acest tip. Dacă o decizie de impunere nu a fost încă comunicată, aceasta trebuie să fie scoasă din evidență, iar orice tentativă de a continua executarea în acest context este un act administrativ atacabil.
Contribuabilii afectați pot recurge la mai multe remedii juridice pentru a se proteja împotriva executărilor nelegale. Prima opțiune este contestația la executare, adresată instanței de executare în termen de 15 zile, conform art. 261 din Codul de procedură fiscală. De asemenea, se poate solicita suspendarea executării pentru a opri poprirea sau sechestrul. Fiecare act de executare emis în această fereastră administrativă poate genera răspunderea patrimonială a statului, conform prevederilor constituționale.
Deși există argumente privind incertitudinea în identificarea deciziilor de impunere care intră sub incidența legii, categoria obligațiilor este clar definită de textul legislativ. Legea stabilește categoria prin perioada acoperită și prin excepția celor care au colectat efectiv TVA, oferind un cadru clar de aplicare. În situațiile în care incadrarea este într-adevăr incertă, prudența ar trebui să fie evitarea executării, nu continuarea acesteia, evitând astfel riscul de a atinge elementele abuzului în serviciu.
În contextul economic actual, indicatorii de cost al forței de muncă pot varia semnificativ între statele membre UE. În anul 2026, România, alături de Luxemburg, a înregistrat unul dintre cele mai mici avansuri ale costului forței de muncă în Uniunea Europeană, cu o creștere de doar 1,8%. Această evoluție contrastează cu situația Bulgariei, unde creșterea a fost de 9,9%, evidențiind diferențele de dinamism economic dintre diversele economii europene.