O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) indică faptul că între 17% și 22% dintre gospodăriile din Uniunea Europeană ar putea depăși pragul critic de vulnerabilitate energetică. Acest reper este stabilit la nivelul a 10% din venitul total al unei familii cheltuit pentru servicii precum electricitatea, gazul, energia termică și combustibilii. Situația descrie o formă de sărăcie care nu este întotdeauna vizibilă în statisticile oficiale, dar care pune o presiune constantă asupra bugetelor europene.
Dumitru Chisăliță, președintele AEI, explică faptul că, din momentul în care cheltuielile depășesc acest prag de 10%, energia încetează să mai fie un simplu serviciu și devine o povară structurală. Această „sărăcie invizibilă” poate afecta chiar și familiile din zona inferioară a clasei de mijloc, deoarece costurile ridicate forțează renunțarea la alte cheltuieli esențiale. Astfel, bugetele sunt afectate prin amânarea investițiilor în sănătate, educație sau întreținerea locuinței, afectând calitatea vieții pe termen lung.
Geografia vulnerabilității este extrem de diversă în cadrul Uniunii Europene, România, Bulgaria și Grecia fiind printre zonele cu cea mai mare presiune economică. În aceste state din Europa de Est și de Sud-Est, între 30% și 40% dintre gospodării pot cheltui peste 10% din venitul lor pentru energie. Pentru familiile cu venituri reduse din aceste regiuni, ponderea acestor costuri poate urca chiar și la nivelul de 15–20% din bugetul disponibil.
În contrast, în regiunile din nordul și vestul Europei, precum Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția de gospodării afectate scade la doar 5–10%. Deși prețurile la energie sunt adesea mai mari în aceste zone, impactul asupra veniturilor este redus de nivelul ridicat al salariilor, de eficiența energetică a clădirilor și de existența unor sisteme sociale solide. În sudul Europei, precum Spania sau Portugalia, problema este cauzată de calitatea fondului locativ și de volatilitatea prețurilor la electricitate.
Problema locuințelor ineficiente rămâne un factor determinant, în special în Europa Centrală și de Est, unde există milioane de construcții realizate înainte de 1990. Aceste clăbdiri necesită renovări energetice majore, deoarece izolarea slabă și sistemele de încălzire învechite forțează un consum mult mai mare. Dumitru Chisăliță avertizează că, dacă inflația va rămâne peste creșterea salariilor reale, rata riscului de sărăcie sau de excluziune socială ar putea urca spre 23–25% în viitorul apropiat.
Evoluția acestor indicatori economici este strâns legată de stabilitatea socială și politică a întregii regiuni europene. Vulnerabilitatea financiară a cetățenilor poate duce la o fragmentare politică mai mare și la creșterea populismului în statele unde povara energetică este mai accentuată. Pe termen lung, reducerea acestui risc depinde de investiții masive în eficiența energetică și în modernizarea infrastructurii locative, nu doar de măsuri de compensare a facturilor.