Procesul de dezinflație în România se confruntă cu obstacole majore, în ciuda faptului că indicatorii de creștere economică au stagnat, iar veniturile reale sunt sub presiune. Deși inflația totală a scăzut de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, aceasta a urcat ușor la 6,6% în septembrie. Această evoluție este influențată de efecte de bază favorabile, pe măsură ce majorările de prețuri din 2025 la energie, TVA și accize ies din comparația anuală, oferind o imagine parțial distorsionată a tendinței de fond.
Inflația de bază, măsurată prin indicele CORE2 ajustat de BNR, a coborât de la 8,5% la sfârșitul anului 2025 la 6,2% în septembrie, însă rămâne ridicată. Această persistență este cauzată de o succesiune de șocuri care s-au suprapus: criza energetică din 2022, eliminarea plafonării prețurilor, urmată de majorări de TVA și accize în 2025 și un nou șoc energetic în 2026. Fiecare eveniment s-a transmis în salarii și prețuri înainte ca impactul precedent să se estompeze complet.
Sectorul serviciilor reprezintă principalul canal prin care se manifestă persistența inflației generate intern, ajungând la un nivel de 11,1% în septembrie. Spre deosebire de bunurile comercializate internațional, serviciile precum restaurantele sau cabinetele stomatologice sunt protejate de concurența externă și depind de costurile locale. Astfel, creșterile de salarii și chiriile se reflectă direct în prețuri, deoarece aceste afaceri nu își pot importa serviciile din alte țări pentru a compensa costurile ridicate.
Din perspectiva forței de muncă, România a traversat o perioadă în care salariile au crescut cu peste 20 de puncte procentuale mai mult decât productivitatea în ultimii cinci ani. Deși în august 2026 ritmul de creștere a salariului mediu net a încetinit la 5,6%, sub rata inflației, firmele din sectorul serviciilor continuă să ajusteze tarifele pentru a compensa costurile masive din 2023 și 2024. Această transmitere întârziată a costurilor salariale menține presiunea asupra prețurilor de consum.
Politica fiscală a trecut de la o fază de expansiune, cu un deficit bugetar de aproximativ 9,3% din PIB în 2024, la una restrictivă. Consolidarea fiscală, prin majorarea taxelor și înghețarea salariilor din sectorul public, a redus deficitul la aproximativ 7,7% în 2025, cu o estimare de 6,0% pentru 2026. Deși acest proces este dezinflaționist pe termen lung prin reducerea cererii, în prima fază acțiunile de tipul majorării TVA și a accizelor au avut un efect inflaționist asupra prețurilor.
Evoluția economică actuală reflectă o perioadă de tranziție în care consumul este slab și politica fiscală este restrictivă, dar presiunile asupra costurilor rămân active. În contextul în care România încearcă să recupereze decalajele de venituri și nivelul prețurilor față de zona euro, procesul de dezinflație va depinde critic de stabilizarea indicilor CORE2 și a inflației serviciilor. Singura soluție durabilă rămâne creșterea capacității productive prin investiții în infrastructură și productivitate.