Dragoș Damian a stabilit o analogie între boala osteoporoza și procesul de dezindustrializare care afectează România, subliniind caracterul insidios al ambelor fenomene. Conform acestui punct de vedere, în timp ce osteoporoza afectează infrastructura corpului uman, dezindustrializarea prăbușește infrastructura întregii economii naționale. Procesul de degradare este unul tăcut, iar momentul în care impactul devine evident este adesea prea tardiv pentru intervenții eficiente.
Analiza evidențiază o similitudine statistică între cele două probleme: una din cinci persoane senioare suferă de osteoporoză, în timp ce una din cinci unități de producție a dispărut din țară. În ultimii 36 de ani, în România au fost închise 36 de fabrici, uzine sau combinate, fără ca în locul lor să fie pus ceva concret. Acest declin industrial a dus la pierderea a peste 500.000 de locuri de muncă pe parcursul perioadei de după revoluție.
Dezindustrializarea severă este prezentată ca fiind rezultatul unor decizii politice eronate luate de toate guvernările de după 1990. Deși se discută frecvent despre industrii digitale sau verzi, lipsesc propunerile concrete pentru fabricarea de microcipuri, panouri solare sau tehnologii biotehnologice. Această situație se reflectă în indicatorii economici actuali, printre care se numără deficitele, datoriile, descreșterile și scăderea performanței economice generale.
Pe lângă lipsa unei strategii naționale de creștere a competitivității industriale, România nu reușește să atragă investiții de amploare, spre deosebire de țări precum Polonia, Cehia sau Ungaria. Mulți antreprenori care dețin unități de producție aleg să își vândă activele deoarece nu pot face față competiției internaționale. Singura soluție identificată pentru combaterea acestui proces este atragerea de investiții în sectoare precum chimia, energia, alimentarea, apărarea și producția industrială generală.
Lista celor 36 de unități industriale închise include nume precum Republica București, Tractorul Brașov, Electroputere Craiova, UTA Arad sau Combinatul Siderurgic Hunedoara. Alte companii care au încetat activitatea sunt Combinatul Chimic Târnăveni, Solventul Timișoara, Combinatul Siderurgic Timișoara și Fabrica de zahăr Luduș. Această listă documentează pierderea capacității de producție într-un interval de trei decenii de la schimbarea regimului politic.
Evoluția structurii industriale este un indicator macroeconomic critic pentru stabilitatea economică a unei țări. În contextul global actual, tranziția către economii bazate pe servicii fără o bază industrială solidă poate genera dependență de importuri și vulnerabilitate în fața fluctuațiilor pieței externe. Menținerea unui sector de producție diversificat este esențială pentru reziliența economică și pentru menținerea nivelului de ocupare în populație.