Auditul intern trebuie să înceteze să mai fie considerat doar o simplă obligație legală, transformându-se într-un instrument strategic pentru identificarea timpurie a riscurilor. Într-un peisaj economic marcat de presiunea costurilor, transformare digitală și schimbări fiscale, această funcție oferă o perspectivă independentă asupra vulnerabilităților care pot afecta performanța pe termen lung. Organizațiile pot utiliza acest proces pentru a proteja fluxul de numerar și reziliența, adaptându-se la cerințele complexe privind sustenabilitatea și tehnologia.
În prezent, multe companii din România tratează auditul intern printr-o perspectivă limitată, concentrându-se doar pe respectarea procedurilor și funcționarea controalelor. Claudia Bratu, Partener Audit & Advisory și Liderul Serviciilor ESG în cadrul TPA România, afirmă că un audit care adaugă valoare nu este cel care doar identifică deficiențe. Un proces eficient ajută organizația să gestioneze riscurile majore înainte ca acestea să se materializeze, oferind un suport real pentru stabilitatea financiară și operațională a întregului sistem.
În sectorul construcțiilor, auditul intern poate preveni situațiile în care proiecte aparent profitabile ascund pierderi reale. Claudia Bratu explică faptul că, după alocarea costurilor indirecte, un proiect cu o marjă de 10% poate scădea la 7%, în timp ce unul cu 5% poate trece pe pierdere, la -2%. Auditul poate identifica deteriorarea marjei și poate asigura trasabilitatea între evenimente, proiecte și costuri, aspect crucial în cazul în care un proiect ajunge în arbitraj.
Pe lângă analiza profitabilității, auditorii pot identifica ineficiențele operaționale, precum nivelurile excesive de aprobare sau procesele de reconciliere manuală. Întrebările esențiale nu mai vizează doar existența unui control, ci și necesitatea și simplificarea acestuia prin automatizare. Această abordare ajută la eliminarea controalelor duplicate și a responsabilităților neclare, procese care, deși funcționează formal, contribuie la erodarea marjelor și la creșterea costurilor la nivelul întregii organizații.
Utilizarea inteligenței artificiale în estimări, prognoze sau analiza contractelor impune noi provocări de guvernanță și responsabilitate. Organizațiile trebuie să stabilească cine aprobă soluțiile AI, ce date sunt utilizate și cine validează rezultatele generate. Rolul preventiv al auditului intern include evaluarea cadrului de guvernanță AI, monitorizarea performanței aplicațiilor și protecția datelor, scopul fiind valorificarea beneficiilor tehnologice într-un cadru în care riscurile sunt evaluate și gestionate corespunzător.
Evoluția funcției de audit transformă auditorul dintr-un simplu controlist într-un partener strategic pentru conducere. Această schimbare permite sprijinirea organizației în perioade de fuziuni, achiziții sau transformări digitale, oferind claritate asupra riscurilor ESG și a transparenței salariale. Trecerea de la explicarea deficiențelor la prevenirea lor este esențială pentru evitarea sancțiunilor, a pierderilor financiare și a afectării reputației, transformând datele în instrumente de intervenție proactivă.