Economistul laureat al Premiului Nobel, Paul Krugman, a avertizat că Franța se află pe o traiectorie fiscală nesustenabilă și ar putea deveni deja o țară „prea mare pentru a fi salvată” de către Banca Centrală Europeană. Această situație critică apare în contextul creșterii costurilor cu dobânzile aferente datoriei publice și al deficitelor bugetare ridicate, care agravează nivelul raportat al datoriei la PIB. Scenariul descris de economist indică un risc major de destabilizare financiară.
Paul Krugman explică faptul că dependența Franței de euro poate transforma pierderea încrederii investitorilor într-o criză severă, similară cu experiența de între 2009 și 2012 din Grecia, Portugalia, Spania și Italia. Procesul ar putea începe prin încetarea cumpărării de obligațiuni de către investitori, ceea ce ar putea forța guvernul să intre în incapacitate de plată din lipsa numerarului pentru dobânzi și principal. Acest cerc vicios ar amplifica temerile și ar majora dobânzile, agravând situația.
În acest context, premierul Sébastien Lecornu încearcă să obțină adoptarea unui buget controversat pentru anul 2027, care prevede o consolidare fiscală de ordinul zecilor de miliarde de dolari. Totodată, Franța se confruntă cu proteste ale studenților împotriva subfinanțării educației. Paul Krugman subliniază că o problemă structurală majoră este incapacitatea țării de a rezolva problema vârstei de pensionare în condițiile îmbătrânirii populației, factor care afectează sustenabilitatea pe termen lung.
Fostul președinte al BCE, Jean-Claude Trichet, a solicitat politicienilor francezi să ajungă la un compromis pentru a restabili încrederea piețelor, fiind o condiție necesară pentru orice intervenție a băncii centrale. Trichet a menționat că, deși există instrumente precum Mecanismul European de Stabilitate (ESM) sau Transmission Protection Instrument (TPI), acestea necesită ca guvernul să fie credibil. El a subliniat că sprijinul extern nu poate înlocui măsurile interne de ajustare fiscală.
Salvarea Franței ar fi extrem de costisitoare pentru BCE și ar genera controverse politice semnificative, mai ales dacă țara se îndepărtează de responsabilitatea fiscală. Paul Krugman a menționat că Franța ar putea fi trecută de la categoria „prea mare pentru a eșua” la cea de „prea mare pentru a fi salvată”. O astfel de criză ar putea provoca diviziuni extrem de puternice în cadrul Uniunii Europene, afectând stabilitatea întregii zone euro.
Gestionarea datoriilor suverane și a deficitelor bugetare rămâne un subiect critic pentru stabilitatea economică a zonei euro. În trecut, statele din sudul Europei au aplicat reduceri masive ale cheltuielilor pentru a obține acceptarea piețelor și sprijinul instituțiilor europene. În prezent, capacitatea Franței de a implementa măsuri de consolidare fiscală este testată de presiunile politice interne și de necesitatea de a menține credibilitatea în fața investitorilor internaționali.