Hernandez de Cos, directorul BRI, a avertizat că contextul economic actual schimbă modul în care băncile centrale vor putea gestiona eventualele crize viitoare. În cadrul unei intervenții la Viena, acesta a subliniat că nivelurile datoriei publice în numeroase țări se apropie de maximele înregistrate după cel de-al doilea război mondial. Această situație, combinată cu deficitele bugetare ridicate și presiunile fiscale persistente, modifică fundamentul pe care ar putea apărea următoarea turbulență financiară globală.
Directorul BRI a explicat faptul că datoria mare și necesarul ridicat de finanțare publică pot crea confuzii în interpretarea acțiunilor monetare. Dacă disfuncționalitățile pieței amenință stabilitatea financiară sau transmiterea politicii monetare, intervenția băncilor centrale rămâne necesară. Totuși, Hernandez de Cos a menționat că chiar și o operațiune bine concepută poate fi interpretată prin prisma politicii fiscale atunci când nivelul datoriei este extrem de ridicat.
O problemă majoră identificată de Hernandez de Cos este rolul crescut al instituțiilor financiare nebancare, precum fondurile speculative, fondurile de pensii și administratorii de active. Aceste entități au devenit deținători importanți de obligațiuni guvernamentale pe piețele globale. Deși în perioadele de stabilitate aceste instituții susțin lichiditatea, utilizarea finanțării bazate pe piață poate amplifica tensiunile în momentele de turbulență, afectând stabilitatea sistemului.
Pentru a limita riscul moral și a menține eficacitatea instrumentelor de gestionare a crizelor, șeful BRI a propus o reglementare mai riguroasă. Aceasta ar trebui să vizeze atât entitățile non-bancare, cât și tehnologiile financiare emergente. Hernandez de Cos a reiterat faptul că băncile centrale joacă un rol esențial, dar eficiența răspunsului depinde și de autoritățile de reglementare, de guverne și de necesitatea unei cooperări la nivel global.
Contextul actual este marcat de o creștere semnificativă a randamentelor obligațiunilor la nivel global. În zona euro, explozia spread-ului, reprezentată de diferența dintre randamentele franceze și cele germane, reamintește de criza datoriilor suverane. Această evoluție a randamentelor și volatilitatea piețelor de obligațiuni pun sub semnul întrebării capacitatea de reacție a autorităților monetare în fața unor șocuri care pot combina problemele de lichiditate cu preocupările legate de sănătatea financiară a statelor.
Gestionarea datoriilor publice și monitorizarea deficitelor bugetare rămân piloni critici pentru stabilitatea economică. În acest context, capacitatea guvernelor de a menține discipline fiscale este direct legată de costul finanțării prin emiterea de titluri de stat. Dacă presiunile fiscale persistă, băncile centrale se vor confrunta cu o dificultate majoră de a separa intervențiile necesare pentru stabilitatea pieței de încercările de a susține finanțarea guvernamentală.