Franța are nevoie de implementarea unor măsuri fiscale dure pentru a controla creșterea datoriei publice și pentru a restabili încrederea investitorilor, a avertizat marți Sergio Ermotti. Directorul general al UBS a declarat, într-un interviu acordat CNBC, că ajustările bugetare minore nu vor fi suficiente pentru rezolvarea problemelor financiare ale țării. Situația actuală pune sub semnul întrebării stabilitatea fiscală a Franței în contextul unor presiuni economice tot mai ridicate.
Sergio Ermotti a comparat turbulențele de pe piața europeană a obligațiunilor cu criza datoriilor suverane din zona euro din 2011. El a subliniat faptul că dimensiunea economiei franceze ar putea face gestionarea acestui moment mult mai dificilă. Șeful UBS a menționat că țări precum Spania, Italia, Grecia și Portugalia au traversat situații similare în ultimii 10-15 ani, reușind ulterior să devină unele dintre cele mai performante economii ale Europei.
Pe piața financiară, randamentele obligațiunilor guvernamentale franceze, cunoscute sub denumirea de OAT, au înregistrat creșteri puternice în ultimele săptămâni. Marți după-amiază, randamentul obligațiunilor franceze cu scadența la zece ani se situa în jurul valorii de 4,77%. Această evoluție a dus la creșterea costurilor de împrumut ale Franței, care au ajuns să depășească nivelurile înregistrate de Grecia și Italia, reflectând îngrijorările investitorilor.
Mitch Reznick, responsabil pentru credit transfrontalier la Federated Hermes, a observat că Franța a devenit rapid principalul punct de îngrijorare al pieței europene a obligațiunilor. Investitorii încep să evalueze datoria franceză prin comparație cu economiile periferice ale zonei euro, nu cu cele ale statelor sigure. Din acest motiv, diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și cele germane la zece ani a depășit pragul de 140 de puncte de bază.
Contextul politic francez este marcat de incertitudine înaintea alegerilor prezidențiale, moment în care datoria a devenit un subiect central. Marine Le Pen a promis reduceri substanțiale ale cheltuielilor publice pentru a menține datoria sub control, avertizând că Franța riscă să intre în incapacitate de plată. În acest scenariu, Mitch Reznick consideră că o intervenție a Băncii Centrale Europene este puțin probabilă, deși discursul instituției s-ar putea schimba dacă diferențele de randament se amplifică.
Evoluția randamentelor obligațiunilor de stat este un indicator critic pentru sănătatea fiscală a unei țări, reflectând percepția riscului de creditare. În zonele euro, marja dintre titlurile de stat ale țărilor de top, precum Germania, și cele ale economiilor cu datorii mari indică gradul de încredere al pieței. O creștere bruscă a acestor randamente semnalează faptul că investitorii cer o primă de risc mai mare pentru a deține datoria respectivă.