Companiile din România au posibilitatea de a recompensa angajații prin plata unor contribuții la pensiile facultative, cunoscute sub numele de Pilonul III, într-o limită de până la 400 de euro pe an pentru fiecare persoană. Această metodă de remunerare permite transferul integral al sumelor către angajat, evitând impactul impozitării clasice asupra bonusurilor în bani. Măsura este prezentată ca un instrument de fidelizare a personalului într-o piață a muncii din ce în ce mai competitivă.
Din punct de vedere fiscal, angajatorii beneficiază de o deductibilitate dublă atunci când utilizează acest mecanism. Suma plătită către fondul de pensii facultative reprezintă o cheltuială deductibilă integral la calculul profitului impozabil al firmei. În plus, angajatorul nu este obligat să plătească Contribuția Asiguratorie pentru Muncă (CAM) pentru această sumă specifică, ceea ce optimizează costurile de personal ale companiei.
Pentru angajați, beneficiul constă în faptul că bonusul primit este complet scutit de taxe. Suma nu este supusă impozitului pe venit de 10%, dar nici contribuțiilor sociale, precum CAS de 25% sau CASS de 10%. Practic, o investiție lunară de aproximativ 33 de euro, echivalentul a circa 165 de lei, se transformă într-un bonus „curat”, fără ca statul să rețină orice parte din această sumă pentru bugetul public.
Implementarea acestei măsuri este condiționată de respectarea unor limite stricte prevăzute de Codul Fiscal. Contribuția trebuie să se încadreze în plafonul general de 33% din salariul de bază al angajatului, un prag care include și alte beneficii precum abonamentele medicale sau alte facilități. De asemenea, contribuția este de 15% din venitul brut lunar, fiind necesară respectarea sumelor minime stabilite de administratorii fondurilor de pensii.
Există și posibilitatea ca angajatul să contribuie personal la Pilonul III în mod paralel cu angajatorul. Codul Fiscal permite persoanelor fizice o deducere personală suplimentară de încă 400 de euro pe an din venitul brut impozabil. Această structură oferă o securitate financiară sporită la vârsta pensionării, oferind în același timp companiilor o modalitate eficientă de a gestiona resursele destinate retenției forței de muncă calificate.
Sistemul de pensii din România este structurat pe mai multe niveluri, Pilonul I fiind cel de stat, în timp ce Pilonul II reprezintă pensiile private obligatorii. Pilonul III funcționează ca un instrument de economisire voluntară, unde valoarea contribuțiilor este stabilită de participanți sau de angajatori. Această componentă opțională permite o planificare financiară personalizată pentru viitorul pensionarilor.