Un nou clasament internațional realizat de Marsh și CFA Institute analizează performanța a 55 de sisteme de pensii care acoperă aproximativ 66% din populația globală. Analiza compară modul în care diversele state asigură venituri adecvate pensionarilor și capacitatea de a finanța aceste beneficii pe termen lung, într-un context marcat de îmbătrânirea demografică. România nu face parte din grupul de sisteme evaluate în această ediție a raportului.
Țările de Jos ocupă prima poziție în clasament, obținând un scor de 85,8 puncte din 100. Această performanță este susținută de un model care combină pensia publică de bază cu schemele ocupaționale extinse și economisirea privată voluntară. Urmează Danemarca, cu 84,1 puncte, și Islanda, cu 84 de puncte. Grupul celor șase sisteme care au primit calificativul A este completat de Singapore, Israel și Australia.
La polul opus se află sistemele cu cele mai mari vulnerabilități, Argentina fiind pe ultima poziție cu un scor de 43,7 puncte. Turcia și India urmează în clasament, cu punctaje de 46,6, respectiv 46,8 puncte. Alte țări cu rezultate slabe sunt Filipine, cu 49,2 puncte, și Africa de Sud, care obține 50,4 puncte. Scorurile mici indică probleme de structură, deși nivelul de trai al pensionarilor depinde și de alte factori precum costul locuinței.
Evaluarea se bazează pe trei dimensiuni fundamentale: adecvarea pensiilor (40%), sustenabilitatea finanțării (35%) și integritatea guvernanței (25%). Un sistem performant trebuie să ofere venituri suficiente, să poată menține plățile în viitor și să fie administrat prin mecanisme de protecție a participanților. Raportul subliniază că un sistem poate oferi beneficii generoase în prezent, dar poate eșua dacă nu are echilibrul financiar necesar pentru a susține obligațiile pe termen lung.
Schimbarea structurii demografice reprezintă o provocare majoră, deoarece populația îmbătrânită pune presiune pe veniturile din contribuții. Raportul sugerează direcții de adaptare, precum extinderea accesului la pensii private, limitarea retragerilor premature din economii și analiza vârstei de pensionare în raport cu speranța de viață. De asemenea, îmbunătățirea transparenței administrării schemelor private este considerată esențială pentru a pregăti sistemele pentru perioade de pensionare mai lungi.
Deși România nu este inclusă în acest clasament, datele OCDE evidențiază presiunea demografică ce afectează finanțarea pensiilor în țara noastră. Populația cu vârste între 20 și 64 de ani a scăzut de la 13,4 milioane în 1990 la 11,1 milioane în 2024, cu o estimare de 8,5 milioane pentru anul 2050. Această scădere a forței de muncie poate îngreuna acoperirea obligațiilor de pensie dacă veniturile din contribuții nu vor crește suficient.