Datele recente publicate de Ministerul Finanțelor indică o consolidare bugetară continuă în perioada ianuarie-august 2026. Procesul de ajustare fiscală pune un accent deosebit pe dimensiunea calitativă a resurselor colectate de stat. În această perioadă, ponderea veniturilor la buget în raport cu PIB-ul a crescut de la 21,9% în primele opt luni ale anului 2025 la un nivel record de 22,8% în aceeași perioadă a anului 2026, susținută de dinamica încasărilor din TVA și a fondurilor europene.
Veniturile fiscale au înregistrat o creștere ușoară, ajungând la 11,8% din PIB în primele opt luni ale anului 2026, față de 11,1% în perioada echivalentă din 2025, marcând cel mai înalt nivel din 2016. Componenta principală a acestei evoluții este reprezentată de TVA, a cărui pondere în PIB a crescut cu 0,7 puncte procentuale față de anul precedent, atingând 5,0%, un nivel maxim din 2015. În același timp, încasările din fonduri europene au evoluat de la 1,5% din PIB în 2025 la un nivel maxim istoric de 2,2% în 2026.
În ceea ce privește cheltuielile publice, acestea au scăzut la 25,7% din PIB în perioada ianuarie-august 2026, de la 26,4% în anul precedent. O scădere semnificativă a fost observată la cheltuielile de personal, care au ajuns la 5,3% din PIB, cel mai scăzut nivel din 2017, pe fondul înghețării salariilor din sectorul public. Totodată, cheltuielile de capital au scăzut de la 1,9% în 2025 la 1,7% în 2026, reprezentând minimul din 2023, în timp ce ponderea dobânzilor a crescut la un nivel maxim istoric de 2,0% din PIB.
Evoluția deficitului bugetar a fost una marcată de o ajustare importantă, de la 4,51% în primele opt luni ale anului 2025 la 2,89% în 2026, cel mai scăzut nivel din 2023. Această consolidare ambițioasă a fost determinată de măsurile structurale implementate începând cu a doua jumătate a anului 2025. Totuși, în absența evoluțiilor macroeconomice și politice recente, ponderea deficitului bugetar în PIB s-ar fi ajustat la 5% în cursul anului 2026.
Percepția de risc privind finanțele publice s-a intensificat recent din cauza factorilor internaționali, precum vânzările masive de titluri de stat din SUA, și a tensiunilor politice interne. Costurile de finanțare în SUA au crescut semnificativ, atingând niveluri comparabile cu cele de dinaintea Crizei Financiare Globale pentru scadențele lungi. România se confruntă cu un efect de „bulgăre de zăpadă”, în care costurile reale de finanțare, ajustate cu inflația, cresc mai rapid decât ritmul activității economice din țară.
Monitorizarea indicatorilor macroeconomici este esențială pentru stabilitatea fiscală, mai ales în perioade de volatilitate pe piețele de capital. În contextul actual, instituțiile internaționale precum FMI au observat că piețele de obligațiuni funcționează într-o manieră ordonată, însă presiunea costurilor de finanțare rămâne un punct de atenție pentru economiile care gestionează provocări în sfera finanțelor publice și necesită o gestionare atentă a deficitului.