Numărul companiilor care au intrat în insolvență în primele nouă luni ale anului 2026 a depășit pragul de 5.250 de entități. Această cifră reprezintă o creștere de aproximativ 12% față de perioada similară a anului trecut, conform unei analize realizate de CITR pe baza estimărilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC). Nivelul înregistrat indică cel mai ridicat volum de proceduri de insolvență din anul 2018 în față.
Analiza evidențiază o schimbare semnificativă a profilului riscului, cu o presiune crescută asupra companiilor mari. Numărul firmelor cu active de peste patru milioane de euro care au intrat în insolvență a crescut cu 141%, trecând de la 17 cazuri în 2025 la 41 de cazuri în 2026. De asemenea, companiile cu active de peste un milion de euro au înregistrat o creștere de 65%, de la 86 de entități la 142 de cazuri în perioada analizată.
Sectoarele agricultura și construcțiile au fost principalele surse de creștere, concentrând aproape 90% din evoluția numărului de proceduri de insolvență pe coduri CAEN. În agricultura din România, numărul insolvențelor a crescut cu 52,5%, adăugând 94 de proceduri față de anul trecut, în timp ce rata creditelor neperformante în acest sector a urcat de la 2,7% în octombrie 2024 la 9,8% în martie 2026. În construcții, numărul de insolvențe a crescut cu 10,2%, depășind pragul de 1.000 de companii.
Din punct de vedere regional, Nord-Estul a consemnat cea mai mare creștere, cu un avans de 21,8%, în județul Vaslui numărul procedurilor fiind dublat. Alte creșteri majore au fost observate în Bistrița-Năsăud, cu 77,6%, Vrancea, cu 69%, și Bacău, cu 48,5%. La polul opus, regiunea Nord-Vest a fost singura cu o scădere a insolvențelor, de 5,7%, în județe precum Cluj, Bihor și Sălaj. Bucureștiul rămâne principalul centru de insolvență, cu peste 860 de cazuri, în creștere cu 4,1%.
Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR, avertizează că insolvența companiilor mari poate genera efecte în lanț asupra întregului ecosistem comercial. Deoarece companiile mari sunt adesea finanțate de furnizorii lor, întârzierea plăților poate transmite dificultățile către firmele subcapitalizate, care concentrează peste o treime din restanțele comerciale. Pentru entitățile care rămân viabile, utilizarea instrumentelor de restructurare preventivă, precum acordul de restructurare sau concordatul preventiv, poate fi decisivă pentru salvarea activității lor economice.
Evoluția indicatorilor de insolvență are loc într-un context macroeconomic în care Banca Națională a decis menținerea ratei dobânzii de politică monetară. Această stabilitate a costului banilor vine într-un moment în care indicatorii de risc pentru companiile subcapitalizate rămân ridicați, afectând fluxurile de numerar și capacitatea de plată către furnizori în sectoarele vulnerabile precum agricultura și construcțiile.