Reuniunea FMI și a Băncii Mondiale de la Bangkok are loc într-un context economic marcat de o creștere accelerată a datoriei globale, care depășește ritmul producției. În ultimele cinci decenii, raportul dintre datorie și PIB a suferit modificări majore, reflectând o presiune fiscală tot mai mare asupra economiilor. Directoarea generală a FMI, Kristalina Georgieva, a semnalat că guvernele nu se mai pot baza exclusiv pe ratele de creștere pentru a rezolva problemele fiscale, solicitând consolidare fiscală.
Datele furnizate de FMI arată că în 1974 datoria totală a lumii era de 108% din PIB-ul mondial, cuprinzând 80% datorie privată și 28% datorie publică. Până în 2024, acest raport a ajuns la 235% din PIB, cu o componentă privată de 143% și una publică de 93%. În prima jumătate a anului 2026, datoria mondială a atins 365,5 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 310% din PIB, conform Institutului de Finanțe Internaționale (IIF).
Eficiența investițiilor pare să fi scăzutat semnificativ în comparație cu perioada anterioară. Între anii 2000 și 2007, pentru fiecare dolar de producție anuală în plus, lumea a investit în medie 6,4 dolari, în timp ce în perioada 2022-2024 acest raport a urcat la 8,4 dolari. Deși investițiile au crescut la 25,9% din PIB în ultimii ani, economia mondială a crescut doar cu 3,1% pe an, indicând o necesitate mai mare de capital pentru fiecare unitate de producție nouă.
Costul finanțării a crescut dramatic, afectând sever capacitatea de refinanțare a statelor. Pentru grupul G7, costul mediu al împrumuturilor este la cel mai înalt nivel de la jumătatea anului 2008, iar cheltuielile anuale cu dobânzile sunt cu aproape 85% mai mari. Interesul plătit de guvernele economiilor avansate depășește acum cheltuielile estimate la nivel mondial pentru inteligența artificială, de 2.600 de miliarde de dolari, și pentru apărare, de 3.100 de miliarde de dolari.
Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu o situație critică, având datorii de aproximativ 400 de miliarde de dolari către creditorii externi în 2026, dintre care o treime reprezintă dobânzi. Din cele 119 țări cu venituri mici și medii care au evaluări de credit, 75 prezentau în martie 2026 dificultăți de plată sau un risc semnificativ de insolvență. Aceste economii suportă costuri disproportionate din cauza creșterii dobânzilor din Occident și a crizei climatice.
Sistemul financiar global traversează o fază de fărâmițare, în care comerțul și fluxurile de capital sunt direcționate pe trasee împărțite între blocuri economice. Această fragmentare, care poate costa până la 7% din PIB-ul mondial, reduce diferențele de randament necesare funcționării creditului. În acest context, instituțiile multilaterale discută la Bangkok posibilitatea restructurării datoriilor, o măsură care implică o împărțire a pierderilor între creditorii privați, statele și instituțiile internaționale.