Economia Franței traversează o perioadă de instabilitate macroeconomică, caracterizată de o scădere a puterii de cumpărare care durează de doi ani. Fenomenul de scădere a salariilor reale, observat încă din 2019, a fost până acum compensat de transferurile sociale și veniturile din active, însă acest echilibru a fost rupt în perioada 2025-2026. Această situație reprezintă o criză istorică pentru gospodării, fiind o experiență întâlnită de doar două ori după anul 1960.
Calculul efectuat de Institutul Francez pentru Economie indică faptul că pierderea puterii de cumpărare începând cu anul 2024 este semnificativă. Pentru o familie formată din doi adulți și doi copii, echivalează cu o pierdere de 1.200 de euro în termeni reali, ajustați la inflație. La nivel individual, un adult resimte o diminuare de 600 de euro, într-un context în care prețurile au crescut cu 21,3% din 2019, în timp ce salariile au urcat cu doar 18,7%.
Prognozele de creștere economică pentru Franța au suferit revizuiri negative repetate în ultimele luni. Guvernul a redus estimarea pentru anul curent de la 1% la 0,5%, în timp ce INSEE a publicat o analiză și mai pesimistă, cu o creștere a PIB-ului de doar 0,4%. Această evoluție pune țara într-o poziție vulnerabilă față de celelalte economii majore din zona euro, riscând ca Franța să rămână în urmă în procesul de dezvoltare regională.
Scăderea consumului și diminuarea investițiilor companiilor reprezintă simptomele principale ale acestui declin economic. În ciuda nevoii de a finanța reconstrucția industriei, adaptarea la schimbările climatice și dezvoltarea infrastructurii, capacitatea de investiție este limitată. Franța se află într-o capcană economică, fiind nevoită să investească pentru relansarea creșterii, dar fiind limitată de un deficit public care reduce spațiul de manevră disponibil pentru decizii bugetare.
Factorul șomajului contribuie direct la eroziunea veniturilor, rata acestuia depășind în prezent pragul de 8%. Nicolas Doze, editorialist la TF1, explică faptul că creșterea șomajului reduce capacitatea de negociere salarială, făcând ca majorările să fie mai lente decât inflația. În acest context, impactul asupra puterii de cumpărare este dublu, fiind alimentat și de prețurile ridicate în sectorul energetic, unde inflația a afectat semnificativ consumatorii.
Evoluția indicatorilor economici francezi reflectă o perioadă de stagnare și presiune asupra bugetelor de familie. Conform datelor, în septembrie inflația s-a situat la 3%, iar în ultimele 12 luni energia a crescut cu 21%. Această presiune este accentuată de faptul că, de la începutul erei Macron în 2017, prețurile au crescut cu puțin peste 23% în trei valuri distincte, afectând stabilitatea socială și puterea de cumpărare pe unitate de consum.