Datoria globală a ajuns la un nivel record de 365,5 trilioane de dolari în al doilea trimestru, conform datelor prezentate de Institute of International Finance (IIF) în raportul Global Debt Monitor (GDM). Această cifră reflectă o creștere trimestrială de 5,5 miliarde de dolari și o creștere anuală de 18,1 trilioane de dolari. Deși valoarea nominală a PIB-ului a crescut, inflația ridicată a mascat acumularea reală a datoriei, oferind o imagine distorsionată asupra stabilității economice globale.
Raportul indică faptul că povara datoriei globale, raportată la PIB, a scăzut ușor cu 0,2 puncte procentuale până la 311%. Această scădere a avut loc deoarece PIB-ul global nominal a crescut trimestrial cu 1,8 trilioane de dolari, atingând un nou record de 117,5 trilioane de dolari. Totuși, această evoluție este determinată de presiunile inflaționiste, nu de o reducere reală a volumului de împrumuturi contractate de economii.
La nivel sectorial, sectorul guvernamental a înregistrat cea mai mare creștere trimestrială, cu o adiție de 2,1 trilioane de dolari, ajungând la un record de 110,5 trilioane de dolari. Acestea reprezintă 94,7% din PIB-ul global. Sectorul companiilor nefinanciare a urmat cu o creștere de 1,7 trilioane de dolari, atingând 105,1 trilioane de dolari, ceea ce înseamnă 89,9% din PIB. Datoria gospodăriilor a crescut cu 0,8 trilioane de dolari în acest trimestru, ajungând la 65,7 trilioane de dolari.
Economiile avansate și cele emergente prezintă presiuni semnificative, cu solduri ale datoriei la maxime istorice. La economiile avansate, datoria a crescut trimestrial cu circa 2,5 trilioane de dolari, ajungând la 255 de trilioane de dolari. În același timp, economiile emergente au atins un record de 110,6 trilioane de dolari, după o creștere trimestrială de 3 trilioane de dolari. Guvernele se confruntă cu costuri de împrumut ridicate, randamentele titlurilor de stat de zece ani pentru grupul G7 fiind la cel mai înalt nivel din 2008.
Pentru a gestiona aceste costuri, trezoreriile naționale din SUA, Japonia, Franța și Marea Britanie au început să emită masiv titluri pe termen scurt, cu maturități de până la doi ani. Această strategie vizează limitarea costurilor imediate ale cuponului, în timp ce sectorul corporativ, în special cel axat pe tehnologii avansate, preferă finanțările pe termen lung. Această divergență între guverne și companii a prevenit până acum o confruntare directă pe piețele de capital, dar plasează riscuri în bugetele publice.
Evoluția actuală indică faptul că serviciul datoriei va deveni un factor dominant în prioritățile globale, afectând capacitatea de investiții. În contextul unui „super-ciclu HEAD”, care include cheltuieli pentru sănătate, securitate energetică, inteligență artificială și apărare, se estimează că aceste sectoare vor necesita circa 25 de trilioane de dolari în 2026. Această reconfigurare a alocării capitalului se va face tot mai mult prin emisiuni de obligațiuni, într-un regim de datorie cu intensitate structurală ridicată.