Datoria administrației publice din România a trecut pentru prima dată de pragul de 1.200 de miliarde de lei. La sfârșitul lunii iulie, stocul datoriei a fost de 1.204,99 miliarde lei, o creștere față de valoarea de aproximativ 1.197 de miliarde de lei înregistrată în luna iunie. Această evoluție a finanțelor publice are loc în același moment în care Parlamentul este implicat în procesul de vot pentru formarea unui nou guvern.
Evoluția stocului datoriei pe termen lung arată o creștere accelerată în ultimii ani. La sfârșitul anului 2025, datoria statului era de 1.137,3 miliarde de lei, ceea ce reprezenta 59,3% din PIB. În comparație cu anul 2024, când datoria era de 964,8 miliarde de lei (54,8% din PIB), și cu anul 2023, când valoarea era de 784,2 miliarde de lei (49,3% din PIB), creșterea este semnificativă. În mai puțin de trei ani, stocul datoriei publice a crescut cu peste 420 de miliarde de lei.
Principalul factor care alimentează această creștere este reprezentat de deficitele bugetare ridicate. Acestea obligă statul să apeleze la împrumuturi atât pentru acoperirea necesarului curent, cât și pentru refinanțarea datoriilor care ajung la scadență. În primele opt luni ale anului 2026, Guvernul a atras deja împrumuturi de aproximativ 172,8 miliarde de lei. Deși ritmul este mai redus decât în perioada similară a anului trecut, când împrumuturile depășeau 200 de miliarde de lei, necesarul de finanțare rămâne ridicat.
Ministerul Finanțelor estimează că pentru întregul an va fi necesar un necesar de finanțare de aproximativ 265 de miliarde de lei, un nivel apropiat de cel din 2025. Până la data de 10 septembrie, statul a reușit să acopere aproximativ 65,1% din acest necesar anual. România se confruntă cu presiuni financiare majore, deoarece dobânzile reprezintă una dintre cele mai mari sarcini asupra bugetului, fiind necesare atât pentru datoria acumulată anterior, cât și pentru noile împrumuturi contractate.
În prezent, România urmează un plan fiscal pe șapte ani convenit cu Comisia Europeană pentru a respecta regulile de stabilitate. Obiectivele principale includ reducerea deficitului sub pragul de 3% din PIB până în 2030-2031 și stabilizarea datoriei în jurul nivelului de 60% din PIB. Deși raportul datorie/PIB a fost uneori revizuit în jos datorită actualizărilor valorilor PIB nominal, problema de fond persistă, deoarece datoria nominală continuă să crească constant, menținând țara peste pragul european de 60%.
Regulile europene privind stabilitatea financiară impun limite stricte pentru gestionarea bugetului de stat. Acestea vizează atât controlul deficitului fiscal, care nu trebuie să depășească 3% din PIB, cât și menținerea datoriei publice sub pragul de 60% din PIB. Depășirea acestor limite poate atrage mecanisme de monitorizare din partea Comisiei Europene, obligând autoritățile naționale să implementeze măsuri de ajustare fiscală pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.