Datoria Uniunii Europene ar putea ajunge la aproximativ 1.000 de miliarde de euro până la sfârșitul anului 2027, conform noilor estimări ale Curții Europene de Conturi. Raportul publicat pe 8 octombrie indică faptul că împrumuturile restante ale UE au ajuns deja la 738,9 miliarde de euro la finalul anului 2025, de la 601,3 miliarde de euro în perioada precedentă. Această evoluție a volumului datoriei pune presiune pe viitorul buget european, în special prin creșterea costurilor de finanțare.
Un aspect critic evidențiat de audit este impactul dobânzilor asupra componentei nerambursabile a NextGenerationEU. Pentru perioada 2028–2034, costurile aferente dobânzilor pentru această parte a mecanismului ar putea ajunge la aproximativ 93 de miliarde de euro, presupunând că întregul sprijin disponibil va fi plătit. Această situație este cauzată de schimbarea condițiilor de pe piețele financiare, deoarece estimările din 2020 au fost construite într-un context în care costurile de împrumut erau mult mai scăzute față de nivelurile actuale.
Calculul costurilor de finanțare pentru cadrul financiar 2021–2027 a suferit modificări majore față de planificările inițiale. La lansarea NextGenerationEU, fuseseră prevăzute 14,9 miliarde de euro pentru plata dobânzilor și cupoanelor aferente împrumuturilor. Curtea estimează acum că totalul acestor costuri pentru componenta nerambursabilă ar putea urca la 28,3 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ dublul estimării inițiale. Această creștere reflectă impactul direct al majorării ratelor dobânzilor asupra bugetului instituției.
Rambursarea datoriei pentru partea de granturi din NextGenerationEU este suportată direct de bugetul UE și urmează să înceapă în 2028, urmând să fie finalizată cel târziu în 2058. În schimb, costurile pentru împrumuturile acordate statelor membre prin componenta de împrumut sunt suportate de statele beneficiare. Deși UE poate refinanța o parte din obligațiunile ajunse la scadență prin emiterea de noi titluri pentru a distribui plăți pe mai multe decenii, această practică menține expunerea bugetului european la volatilitatea dobânzilor.
Auditorii au identificat o problemă structurală legată de lipsa unei strategii de rambursare pe termen lung. Deși există programe semestriale de finanțare, Comisia nu a publicat o strategie generală de rambursare a datoriei NextGenerationEU care să acopere întreaga perioadă până în 2058. Curtea recomandă elaborarea unei astfel de strategii care să includă riscurile de refinanțare, riscul dobânzii, lichiditatea și condițiile de piață, precum și stabilirea unor criterii clare pentru proporția datoriei care va fi refinanțată versus cea rambursată efectiv.
Contextul economic actual este marcat de o volatilitate a cursului de schimb, moneda euro atingând recent niveluri record față de leul român. La data de 6 octombrie, cursul a fost de 5,3527 lei pentru un euro, depășind precedentul record de 5,3447 lei raportat pe 2 octombrie. Aceste fluctuații ale piețelor financiare și ale valorilor de schimb contribuie la un peisaj economic complex în care gestionarea datoriei și a costurilor de finanțare devine o prioritate pentru instituțiile europene.