Datoria Uniunii Europene ar putea ajunge la aproximativ 1.000 de miliarde EUR până la sfârșitul anului 2027, conform estimărilor Curții de Conturi Europene. Această evoluție reflectă o creștere semnificativă a împrumuturilor restante, care au atins 738,9 miliarde EUR la finalul anului 2025, comparativ cu 601,3 miliarde EUR înregistrate cu un an înainte. Această tendire de creștere transformă costul serviciului datoriei într-o problemă majoră pentru viitoarele bugete europene.
Programul NextGenerationEU este identificat ca fiind unul dintre principalii factori care contribuie la expansiunea datoriei europene. Pentru acest program, Comisia Europeană contractează împrumuturi pe piețele financiare atât pentru granturi și sprijin nerambursabil, cât și pentru împrumuturi acordate statelor membre prin Mecanismul de redresare și reziliență. În timp ce costurile împrumuturilor acordate statelor sunt suportate de aceste din contractele lor, datoria pentru granturile NextGenerationEU trebuie rambursată direct din bugetul Uniunii Europene.
Costurile aferente dobânzilor pentru componenta nerambursabilă a NextGenerationEU ar putea atinge suma de 93 de miliarde EUR în perioada 2028–2034, în cazul în care sprijinul este plătit integral. Această presiune financiară este accentuată de schimbarea condițiilor de pe piețele financiare, deoarece creșterea ratelor dobânzilor a majorat costul marginal al finanțării. Pentru cadrul financiar actual 2021–2027, costurile de finanțare pentru componenta nerambursabilă au fost estimate inițial la 14,9 miliarde EUR, însă acum se estimează că vor ajunge la 28,3 miliarde EUR.
Pentru a gestiona aceste obligații, Comisia propune rezervarea a 24 de miliarde EUR anual în cadrul viitorului buget multianual 2028–2034. Această sumă fixă ar trebui să acopere atât plata dobânzilor, cât și rambursarea principalului aferent datoriei NextGenerationEU. În arhitectura propusă, dobânzile vor avea prioritate, astfel încât, dacă acestea sunt mai ridicate decât se anticipa, o parte mai mică din principalul datoriei va fi rambursat în anul respectiv, restul fiind refinanțat.
Rambursarea componentei nerambursabile a datoriei trebuie să înceapă în anul 2028 și să fie finalizată cel târziu în anul 2058. Curtea de Conturi Europeană a cerut Comisiei elaborarea unei strategii complete de administrare și rambursare a datoriei NextGenerationEU care să acopere întreaga perioadă până în 2058. Comisia a acceptat această recomandare, având la dispoziție termen de implementare până la sfârșitul anului 2027 pentru a prezenta o abordare care să includă riscurile de refinanțare și de dobândă.
Presiunea asupra bugetelor europene este agravată de faptul că resursele financiare trebuie să acopere simultan noile politici europene și obligațiile contractate în timpul pandemiei. Cu cât o parte mai mare din plafonul bugetar este direcționată către plata dobânzilor și rambursarea datoriei, cu atât devin mai limitate fondurile pentru alte programe sau necesită contribuții mai mari din partea statelor membre. Această situație obligă autoritățile bugetare să integreze rambursările într-un mod transparent în deciziile viitoare.