Evoluția economiei României între anii 2019 și 2024 evidențiază o fragmentare profundă între regiuni, cu o performanță remarcabilă a zonei București-Ilfov. În această perioadă, PIB-ul real al regiunii capitalei, reprezentând valoarea bunurilor și serviciilor produse fără efectul inflației, a înregistrat o creștere de 33%. Această performanță contrastează puternic cu situația din alte zone ale țării, unde indicatorii economici au intrat în scădere, marcând o divergență între modelele de dezvoltare regională.
Regiunile Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia se confruntă cu o contracție economică severă, fiind printre puținele zone din Uniunea Europeană cu rezultate negative. Sud-Muntenia a înregistrat o scădere a PIB-ului real de 13,5%, în timp ce în Sud-Vest Oltenia economia a scăzut cu 11,3%. Aceste două regiuni fac parte din grupul celor 46 de zone din UE care au rămas sub nivelul economic din 2019, într-un context în care economia europeană a crescut, în medie, cu 5,6%.
Concentrarea activității economice în București este alimentată de prezența marilor companii, a instituțiilor publice, a băncilor și a universităților. Capitala atrage investiții în sectoare precum serviciile IT, consultanța, telecomunicațiile și serviciile financiare, oferind locuri de muncă bine plătite. Acest proces generează un flux constant de forță de muncă calificată din alte județe, care aleg să rămână în București pentru oportunități profesionale, lăsând regiunile de origine în deficit de populație activă.
Problemele structurale ale Sud-Munteniei și Sud-Vest Olteniei includ o diversificare insuficientă a economiei și o infrastructură deficitară. În Sud-Muntenia, agricultura ocupă încă un loc important, limitând posibilitățile de angajare, în timp ce Sud-Vest Oltenia se confruntă cu transformări în sectorul energetic și scăderea populației active. Cristian Păun subliniază că dificultatea principală nu este lipsa potențialului, ci incapacitatea de a transforma acest potențial în investiții productive și locuri de muncă cu valoare adăugată ridicată.
Impactul acestor diferențe este vizibil și prin ratele de ocupare, care variază semnificativ între zonele analizate. Conform datelor Comisiei Europene pentru 2025, rata de ocupare a persoanelor între 20 și 64 de ani este de 81,1% în București-Ilfov, însă aceasta scade la 68,3% în Sud-Muntenia și la 61,7% în Sud-Vest Oltenia. Această scădere a forței de muncă reduce consumul local și baza de impozitare, creând un cerc vicios care diminuează atractivitatea regiunilor pentru noi investitori.
Reducerea decalajelor economice necesită utilizarea strategică a fondurilor europene pentru proiecte de infrastructură și parcuri industriale, nu doar absorbție financiară. În contextul în care România a ajuns la 70% din convergența europeană, expertiza indică faptul că dezvoltarea poate înregistra corecții dacă nu există politici regionale coerente. Soluția propusă pentru evitarea transformării decalajelor economice în probleme sociale constă în crearea unor poli economici regionali competitivi prin investiții productive.