Vânzarea de obiecte personale, precum haine, accesorii sau mobilier, prin intermediul platformelor digitale, ridică întrebări esențiale privind regimul fiscal aplicabil. Diferența dintre o tranzacție ocazională din patrimoniul personal și o activitate economică constă în caracterul de regularitate și continuitate a vânzărilor. În timp ce Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din patrimoniul personal, tranzacțiile repetate pot fi încadrate la categoria veniturilor din activități independente, implicând plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale.
În prezent, legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu stabilește reguli specifice pentru bunurile vândute ca second-hand. Faptul că un obiect este utilizat sau vândut pe o platformă digitală nu determină automat tratamentul fiscal, deoarece autoritățile analizează circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Lipsa continuității nu garantează neapărat neimpozitarea, deoarece anumite venituri pot fi încadrate fiscal în categoria veniturilor din alte surse, în funcție de modul în care este realizată vânzarea.
Regulile europene DAC7 impun obligații de raportare operatorilor de platforme digitale, permițând autorităților fiscale să primească informații despre tranzacții. Această procedură nu introduce noi impozite, ci facilitează monitorizarea. Pentru ca o vânzare de bunuri să fie exclusă de la raportarea DAC7, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: numărul de tranzacții trebuie să fie sub 30 și valoarea totală a contraprestațiilor să nu depășească 2.000 de euro într-un an calendaristic. Depășirea oricăruia dintre aceste praguri obligă platforma să raporteze datele.
În alte state europene, reglementările variază semnificativ, deși raportarea urmează un cadru comun. În Franța, vânzările de bunuri personale sunt, în principiu, neimpozabile, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri sau tranzacții de valoare. Germania aplică reguli specifice pentru bunurile de uz cotidian și pentru tranzacțiile efectuate la un an de la achiziție, în timp ce în Țările de Jos se face distincția între vânzările private și achizițiile pentru revânzare cu profit, care sunt impozitabile.
Monitorizarea veniturilor persoanelor fizice este o prioritate pentru autoritățile fiscale. Datele ANAF din primul semestru al anului 2026 indică faptul că autoritățile au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, identificând 104 cazuri pentru investigații suplimentare. În aceeași perioadă, 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare au fost finalizate, rezultând aproximativ 255 de milioane de lei constatate suplimentar.
Pentru a evita problemele cu autoritățile, persoanele care vând bunuri ar trebui să păstreze documentele relevante. Este recomandat să existe dovezi privind bunurile vândute, prețurile de vânzare și detaliile tranzacțiilor efectuate. Aceste informații pot fi necesare în cazul în care autoritățile fiscale solicită clarificări privind natura activității desfășurate, pentru a demonstra dacă tranzacțiile au avut un caracter pur personal sau dacă au constituit o activitate economică propriu-zisă.