Dragoș Damian a criticat dur modul în care experții în analiză macroeconomică și macrofinanciară abordează situația economiei românești. Conform acestuia, utilizarea unui limbaj academic excesiv și complicat ascunde realitatea unor politici economice care nu aduc beneficii reale populației. Dragoș Damian susține că acești specialiști, care ocupă poziții de consultanță sau decizie la Cotroceni, Victoria și Parlament, sunt responsabili pentru declinul economic actual prin girarea unor strategii bazate pe consum.
Analiza critică subliniază faptul că macroeconomiștii au validat timp de zece ani politici axate pe importuri, imobiliare și divertisment. În loc să promoveze o tranziție către o economie de producție, formată din fabrici, uzine și combinate în sectoare precum chimia, energia sau apărarea, aceștia folosesc un limbaj de lemn. Dragoș Damian menționează că, deși s-a început o discuție despre unități de producție în ultimele șase luni, abordarea rămâne una lipsită de claritate.
Lipsa unui plan de industrializare este identificată ca fiind principalul motiv pentru care România rămâne în urmă față de alte state. Dragoș Damian compară evoluția țării cu cea a Ungariei, Poloniei și Cehiei, care au investit masiv în infrastructură industrială. Aceste state au reușit să implementeze o direcție strategică clară, indiferent de schimbările de la nivelul leadershipului politic, lucru care lipsește în modelul de dezvoltare românesc.
Fără o schimbare de paradigmă, România riscă să fie depășită de statele candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Dragoș Damian avertizează că Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo, Moldova, Macedonia de Nord, Muntenegru, Turcia și Ucraina ar putea depăși viteza de dezvoltare a României. Această situație ar fi consecința directă a continuării modelului actual, bazat pe consultanță academică și decizii care nu prioritizează acumularea de capital fix.
În prezent, creșterea economică raportată statistic este descrisă ca fiind un construct artificial, susținut de consumul pe datorie. Această dinamică creează riscul unei stagnări seculare și al unei recesiuni tehnice prelungite, însoțite de deprecierea monedei naționale. Expertiza macroeconomică actuală nu pare să ofere soluții pentru combaterea pauperizării clasei de mijloc sau pentru reducerea dependenței de importurile cu valoare adăugată mare.
Contextul economic actual este marcat de semnale de slăbiciune în sectorul de producție. Indicele PMI pentru sectorul manufacturier a înregistrat o scădere pentru a treia oară consecutiv în septembrie, fiind influențat de o creștere lentă a producției și de o corecție rapidă a stocurilor. Această evoluție confirmă dificultățile întâmpinate de industria internă în menținerea ritmului de dezvoltare necesar.