România traversează o etapă de transformare în modul în care își măsoară succesul economic pe termen lung. Timp de peste trei decenii, indicatorii de performanță au fost centrați aproape exclusiv pe volumul exporturilor, balanțele comerciale și câștigarea unor cote de piață semnificative în țări precum Germania sau Italia. Această abordare, deși corectă din punct de vedere statistic, este considerată acum o măsură prea îngustă pentru potențialul de dezvoltare al economiei naționale.
Discuția privind viitorul economic al țării se mută de la simpla capacitate de vânzare pe piețele externe către o dimensiune mult mai strategică. Întrebarea centrală pentru perioada următoare nu mai vizează cantitatea de bunuri și servicii pe care România le poate vinde în afara frontierelor, ci gradul de control asupra resurselor. Accentul se pune pe trecerea de la un model de producție la unul de proprietate, schimbând paradigma de la vânzări la deținere.
Această schimbare de paradigmă este descrisă prin conceptul unei scări formată din șase trepte, care marchează evoluția de la etapele de producție locală către stadiul de proprietate externă. Trecerea de la etapa de „Made in Romania” către conceptul de „Owned by Romania” reprezintă nucleul acestei transformări. Această evoluție implică nu doar capacitatea de a fabrica produse, ci și capacitatea de a deține active și companii care generează valoare în afara granițelor de țară.
Diferența dintre cele două modele este esențială pentru stabilitatea și creșterea bogăției economice pe termen lung. În timp ce exporturile se concentrează pe fluxul de numerar generat prin tranzacții comerciale, deținerea activelor în străinătate oferă un control direct asupra capitalului și a profiturilor reinvestite. Această tranziție necesită o viziune economică care să depășească simpla performanță comercială și să vizeze acumularea de proprietate și capital la nivel internațional.
Evoluția indicatorilor de performanță economică reflectă o maturizare a pieței și a capacității de investiții. Dacă în trecut succesul era definit prin prezența pe rafturile magazinelor din Europa, astăzi acesta este măsurat prin structura deținerilor de capital. Această schimbare de perspectivă este vitală pentru ca economia să treacă de la un rol de furnizor de bunuri la cel de investitor global, capabil să gestioneze active strategice în diverse jurisdicții.
În contextul actual al piețelor, deciziile privind vânzarea sau achiziția de active industriale majore rămân puncte de interes pentru stabilitatea economică. De exemplu, procesul de stabilire a unui preț de pornire pentru negocierile de vânzare directă a unor companii precum Liberty Galați este un indicator al dinamicii de proprietate și a modului în care creditorii gestionează activele în perioade de tranziție.