Franța traversează o perioadă de instabilitate financiară și socială, fiind presată de o datorie publică record și de proteste masive. Între 250.000 și 450.000 de persoane au manifestat începând cu data de 6 octombrie, cerând finanțări suplimentare pentru sistemul de educație. Mișcările, care au început în suburbiile Parisului, au implicat elevi, studenți, părinți și profesori, evidențiind dificultatea de a menține modelul social actual în condițiile deficitelor bugetare cronice.
Situația financiară a țării este critică, datoria publică fiind de aproximativ 3.600 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă 119% din PIB. Acesta este cel mai înalt nivel înregistrat de la 1946, anul reconstrucției postbelice. Problema este agravată de faptul că Franța înregistrează un deficit bugetar anual încă din 1975, ceea ce obligă statul să se împrumute atât pentru a acoperi cheltuielile curente, cât și pentru a refinanța datoriile vechi.
Costul finanțării statului francez a crescut semnificativ, randamentul obligațiunilor cu scadență la zece ani apropiindu-se de 5%, cel mai înalt nivel din 2002. Această evoluție face ca Franța să se împrumute la costuri mai mari decât Grecia sau Italia. Estimările indică faptul că, până la sfârșitul deceniului, cheltuielile pentru plata dobânzilor și administrarea datoriei vor crește cu 59%, depășind probabil bugetul apărării până în anul 2030.
Instabilitatea politică din Franța a scăzut încrederea investitorilor, forțând autoritățile să ofere dobânzi mai mari pentru a atrage capital. În 2024, prognoza deficitului a fost majorată de la 4,4% la aproximativ 5,7% din PIB, o diferență de 40 de miliarde de euro față de estimările inițiale. Deși ministrul de Finanțe de atunci, Bruno Le Maire, a propus un buget strict, premierul Gabriel Attal a preferat reduceri punctuale pentru a evita conflictele cu opoziția.
Contextul electoral de la scadența alegerilor prezidențiale din aprilie 2027 adaugă presiune pe buget. Candidații potențiali, precum Jean-Luc Mélenchon și Marine Le Pen, propun măsuri costisitoare: primul cere iertarea unei datorii de 488 de miliarde de euro, iar a doua propune reducerea vârstei de pensionare la 60-62 de ani. Aceste promisiuni electorale sunt văzute cu scepticism de experți, precum macroeconomistul Erwan Tison, care a descris planurile de cheltuieli ca fiind lipsite de realitate matematică.
Evoluția deficitului bugetar rămâne un indicator de monitorizat pentru stabilitatea zonei euro. În ultimii trei ani, deficitul francez s-a menținut constant peste pragul de 5% din PIB. Rapoartele interne pentru Ministerul francez al Finanțelor sugerează că această cifră ar putea urca până la 6,8% din PIB până în anul 2030, dacă nu se vor implementa măsuri drastice de consolidare fiscală.