Goldman Sachs a emis un avertisment privind stabilitatea financiară a Italiei, sugerând că țara ar putea deveni următoarea mare problemă a Europei după criza datoriei din Franța. Această analiză intervine într-un context marcat de turbulențe pe piața obligațiunilor franceze, care au amplificat îngrijorările investitorilor europi privind sustenabilitatea finanțelor publice. Atenția piețelor se îndreaptă acum către Roma, pe măsură ce se apropie prezentarea noului proiect de buget național.
Guvernul italian pregătește pentru săptămâna viitoare un buget care va include cheltuieli suplimentare de 28 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 31 de miliarde de dolari. Aceste fonduri, finanțate prin împrumuturi, vor fi repartizate între sectoarele de apărare și energie. Din cauza acestor investiții, ținta deficitului bugetar pentru anul 2027 a fost majorată la 3,4% din PIB, de la nivelul de 2,8% estimat anterior în aprilie. Pentru anul 2028, deficitul este proiectat la 3,2% din PIB, față de pragul anterior de 2,5%.
Filippo Taddei, economist senior pentru Europa la Goldman Sachs, avertizează că majorarea deficitelor și randamentele ridicate ale obligațiunilor guvernamentale pot pune presiune pe datoria Italiei înainte de alegerile parlamentare de anul viitor. „O politică fiscală mai relaxată, condiții financiare mai restrictive și o competiție electorală strânsă riscă să deterioreze perspectivele datoriei publice după patru ani de consolidare fiscală”, a subliniat Taddei. Goldman Sachs estimează că datoria publică se va stabiliza în jurul nivelului de 137% din PIB până în 2028, cea mai mare pondere din Europa.
Riscurile sunt accentuate de randamentele obligațiunilor pe zece ani, care ar putea rămâne peste pragul de 4%, determinând creșterea datoriei și după 2028. În prezent, randamentul titlurilor italiene pe zece ani se situează la aproximativ 4,55%, în timp ce cel al obligațiunilor franceze este de 4,85%. Diferența dintre randamentele obligațiunilor italiene și cele germane, un indicator al riscului perceput, este de aproximativ 108 puncte de bază. Apropierea alegerilor de la 22 decembrie 2027 ar putea crește această primă de risc.
În contrast cu Goldman Sachs, administratorul de investiții PIMCO consideră că Italia are avantaje față de Franța. Konstantin Veit, administrator de portofoliu la PIMCO, explică faptul că datoria italiană este deținută preponderent de investitori interni, ceea ce oferă stabilitate, spre deosebire de obligațiunile franceze, deținute de investitori străini. „Deși Italia are o datorie mai mare, dispune de un sold primar mai solid, de o traiectorie relativ favorabilă, de stabilitate politică și de un istoric al ajustărilor necesare”, a declarat Veit, menționând fundamentele fiscale mai solide.
Contextul european actual impune monitorizarea atentă a mecanismelor de flexibilitate fiscală, precum clauza derogatorie națională. Această procedură permite statelor membre să aplice abateri temporare de la regulile bugetare stricte pentru a finanța investiții critice în apărare și energie. Aceste măsuri sunt luate în contextul instabilității geopolitice cauzate de război evenimente precum conflictul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu, influențând direct capacitatea de îndatorare a economiilor din zona euro.