Procesul de recrutare devine un punct critic de gestionare a riscurilor pentru companii, pe măsură ce standardele ESG și cerințele de „due diligence” se intensifică. Organizațiile nu se mai pot limita la analiza contractelor semnate cu agențiile de recrutare, fiind obligate să monitorizeze întregul lanț de furnizori. Reclamațiile privind taxe ilegale, informațiile înșelătoare sau condițiile de muncă diferite de cele promise pot declanșa investigații, litigii și costuri reputaționale semnificative pentru beneficiarii de servicii.
Există o discrepanță majoră între entitatea contractuală și realitatea procesului de selecție a candidaților. O agenție din România poate figura pe contract, însă selecția efectivă poate fi realizată de intermediari din alte țări. În acest scenariu, un candidat poate ajunge la locul de muncă cu o datorie egală cu două salarii, deși prestatorul a declarat contractual că nu percepe taxe. Această lipsă de vizibilitate asupra intermediarilor suplimentari și a condițiilor de transport sau cazare reprezintă un risc major.
Impactul acestor abateri devine un cost direct de continuitate operațională și de retenție pentru companiile beneficiare. De exemplu, o companie din industria auto care recrutează 150 de lucrători din afara Uniunii Europene poate descoperi ulterior că aceștia au plătit taxe mari intermediarilor din țara de origine. Chiar dacă agenția românească a respectat clauzele contractuale, compania poate fi nevoită să investigheze întregul lanț, să solicite restituirea sumelor și să gestioneze întârzierile de producție cauzate de plecări.
Directiva (UE) 2024/1760 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (CSDDD) schimbă perspectiva asupra responsabilității corporative. Statele membre trebuie să transpună directiva până la 26 iulie 2028, iar noile reguli vor intra în aplicare de la 26 iulie 2029. Sunt vizate companiile din Uniunea Europeană cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă mondială de peste 1,5 miliarde euro, precum și societățile-mamă ale grupurilor care depășesc aceste praguri.
Pentru departamentele de HR, responsabilitatea se extinde de la simple proceduri interne la monitorizarea reală a parcursului candidatului. Este esențială verificarea modului în care sunt recrutații și a mecanismelor de sesizare, care trebuie să fie accesibile și funcționale chiar și pentru personalul extern. Organizația trebuie să demonstreze cum identifică expunerea la riscuri și cum intervine eficient, asigurând respectarea drepturilor omului, prevenirea muncii forțate și a discriminării în toate relațiile relevante din lanțul de activități.
Reglementările europene privind sustenabilitatea și diligența necesară vizează transformarea modului în care marile corporații gestionează impactul asupra mediului și drepturilor omului. Această evoluție legislativă obligă companiile să integreze analiza riscurilor în deciziile de business, de la selectarea partenerilor la gestionarea investițiilor. Prin aplicarea CSDDD, responsabilitatea nu mai poate fi externalizată către furnizori, companiile fiind tenue să asigure un sistem coerent de conformitate pe tot parcursul lanțului de valoare.