Piața cartonului ondulat din România a înregistrat o creștere marginală de aproximativ 0,5% în primul semestru al anului 2026, ajungând la 235.192 de tone. În același interval, producția internă de hârtie destinată acestui tip de carton a suferit o scădere de peste 6%, coborând la nivelul de 240.277 de tone. Situația este raportată de ROMPAP, organizația care reprezintă industria de celuloză și hârtie, în contextul presiunilor economice actuale.
Sectorul este puternic afectat de volatilitatea prețurilor la energie, care reprezintă între 25% și 30% din costul total de producție, valoare care poate atinge chiar 35%. Paul-Henri Kohler, președintele ROMPAP, avertizează că România riscă să devină dependentă de importuri, deși deține capacități industriale și resurse de materie primă reciclată. Această evoluție pune sub semnul întrebării stabilitatea producției naționale în fața concurenței externe.
Pentru a proteja industria, ROMPAP propune implementarea unei scheme CISAF pentru electricitate și creșterea cotei veniturilor ETS utilizate pentru compensarea costurilor indirecte de la 15% la 25%. De asemenea, patronatul solicită instituirea unui mecanism tranzitoriu pentru stabilizarea costului gazelor naturale. Aceste măsuri sunt considerate esențiale pentru menținerea capacității de investiții și pentru asigurarea unui mediu de producție predictibil.
Accesul la materie primă reprezintă o altă problemă majoră, având în vedere că peste 30% din maculatura colectată în România este exportată. Exporturile de maculatură au crescut semnificativ, trecând de la aproximativ 169.000 de tone în 2022 la 250.000 de tone în 2025. ROMPAP solicită mecanisme care să prioritizeze valorificarea internă a deșeurilor de hârtie și carton, controlând exporturile către țări terțe atunci când necesarul local nu este acoperit.
În ultimii doi-trei ani, industria a direcționat investiții de peste 200 de milioane de euro către proiecte de eficiență energetică, energie verde și biogaz. Organizația subliniază că peste 95% din fibra utilizată în producția de hârtie pentru carton este reciclată, însă este necesară o stimulare a reciclării efective în România. Printre propuneri se numără includerea hârtiei în mecanisme de preempțiune și acordarea de bonificații pentru cantitățile reciclate local.
Evoluția acestui sector evidențiază necesitatea unor politici publice care să asigure atât o energie competitivă, cât și păstrarea valorii adăugate în economia națională. Industria de celuloză și hârtie depinde critic de accesul la materie primă reciclată pentru a menține circulația materialelor în cadrul economiei circulare din România, evitând astfel pierderea resurselor strategice prin exporturi masive.