Peste 5.250 de companii au intrat în insolvență în primele nouă luni ale anului 2026, înregistrând o creștere de aproximativ 12% față de aceeași perioadă a anului trecut. Această evoluție marchează cel mai ridicat nivel al procedurilor de insolvență din anul 2018 încoace, conform unei analize realizate de CITR pe baza estimărilor ONRC. Tendința indică o schimbare a profilului riscului în economia românească.
Analiza evidențiază o creștere alarmantă a vulnerabilității companiilor mari. Numărul entităților cu active de peste 1 milion de euro care au intrat în procedură a crescut cu 65%, în timp ce pentru companiile cu active de peste 4 milioane de euro, numărul acestor cazuri este mai mult decât dublu, înregistrând o creștere de 141%. Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR, a subliniat că această evoluție schimbă natura riscului, deoarece companiile mari sunt adesea finanțate de furnizorii lor.
Sectorul agricol și cel al construcțiilor concentrează aproape 90% din creșterea numărului de insolvențe față de anul precedent. În agricultură, numărul procedurilor a crescut cu 52,5%, sectorul devenind al doilea cel mai puțin profitabil din economie, cu o rată a creditelor neperformante care a urcat de la 2,7% în octombrie 2024 la 9,8% în martie 2026. În construcții, insolvențele au crescut cu 10,2%, depășind pragul de 1.000 de companii în primele trei trimestre.
Din punct de vedere regional, Nord-Estul prezintă cea mai rapidă creștere a insolvențelor, cu un avans de 21,8%. În această zonă, Vasluiul și-a dublat numărul de proceduri, Bacăul a crescut cu 48,5%, iar Suceava cu 42,1%. Alte județe cu creșteri semnificative sunt Bistrița-Năsăud, Vrancea, Arad, Brașov și Hunedoara. În schimb, Nord-Vestul este singura regiune unde numărul insolvențelor a scăzut cu 5,7%, cu reduceri în Cluj, Bihor și Sălaj.
Bucureștiul rămâne principalul centru de insolvență, concentrând peste 860 de cazuri, ceea ce reprezintă 18% din totalul național, deși cu o creștere modestă de 4,1%. Riscul de propagare este accentuat de faptul că furnizorii suferă pierderi atunci când clienții mari intră în insolvență, iar în România firmele subcapitalizate concentrează peste o treime din restanțele comerciale. Instrumentele de restructurare preventivă sunt considerate esențiale pentru salvarea afacerilor viabile.
Evoluția indicatorilor de insolvență reflectă o presiune economică crescută asupra marjelor de profit și a nivelului de îndatorare. În contextul în care companiile mari funcționează ca amortizoare în perioadele de încetinire, intrarea lor în procedură elimină acest mecanism de protecție pentru lanțurile de aprovizionare. Această tranziție de la companiile de tip „zombie” către entitățile cu active mari semnalează o etapă de consolidare a dificultăților financiare în piață.