Iulian Stanciu, fostul conducător al companiei eMAG timp de 17 ani, a analizat dificultatea de a concura cu marile puteri globale, precum China sau India. Într-un interviu acordat publicației StartUp Cafe, acesta a subliniat că România nu poate intra pe segmentul de asamblare de produse de volum. Diferențele structurale de productivitate și costuri fac ca acest model de afaceri să fie inaccesibil pentru piața locală.
Analiza sa se concentrează pe modelul de lucru observat în fabricile și depozitele din China, unde presiunea asupra forței de muncă este extrem de ridicată. Iulian Stanciu a menționat că în acele unitate de producție se lucrează aproximativ 13 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, sau chiar 7 zile din 7. Această intensitate, combinată cu salarii care sunt la jumătate față de nivelul european, duce la un cost pe operațiune de aproximativ 10 ori mai mic decât în România.
Pentru a compensa această lipsă de competitivitate în producția de masă, omul de afaceri propune o tranziție către tehnologizare, robotizare și automatizare avansată. Strategia ar trebui să permită angajaților să ocupe roluri superioare, precum programarea sau controlul robotilor, evitând astfel concurența directă pe costuri de manoperă. Iulian Stanciu consideră că singura cale de a bate modelul chinezesc este prin utilizarea tehnologiei pentru a ridica nivelul de competențe al forței de muncă.
În schimb, România poate construi valoare adăugată în sectoarele energiei și tehnologiei, profitând de un mix energetic în dezvoltare. Iulian Stanciu estimează că, în următorii 2-3 ani, țara ar putea deveni un exportator net de energie. Această resursă ar putea fi utilizată pentru a crea inputuri agricole sau pentru a susține producția de componente tehnologice, transformând energia în produse finite cu valoare adăugată mai mare.
Un alt punct critic identificat este lipsa de capital în sectorul privat, în special în zona de venture capital și private equity. Deși există o energie antreprenorială considerabilă, România se află pe ultimul loc din Europa în ceea ce privește stocul disponibil de capital. Pentru a debloca acest potențial, este necesară o strategie clară și o legislație care să susțină dezvoltarea proprietății intelectuale și a produselor românești, nu doar a serviciilor de outsourcing.
Contextul economic general indică provocări semnificative pentru stabilitatea macroeconomică a țării. Conform estimărilor FMI, economia României ar putea înregistra o scădere de 0,5% în anul 2026, în condiții în care inflația medie ar putea depăși pragul de 8%. Aceste cifre subliniază necesitatea unei strategii de creștere bazate pe sectoare de înaltă valoare, pentru a proteja economia locală în fața volatilității și a competiției internaționale.