România dispune de o bază solidă de oameni creativi și antreprenori, însă principala dificultate constă în accesul limitat la capitalul de risc, a explicat Iulian Stanciu. În cadrul emisiunii Spiritul Timpului, fostul lider al eMAG a subliniat că lipsa acestor resurse financiare împiedică transformarea ideilor și a proprietății intelectuale în companii de mari dimensiuni. Această deficiență de capital afectează capacitatea economiei de a scala proiecte inovatoare și de a genera valoare pe termen lung.
Iulian Stanciu a evidențiat faptul că instituțiile financare tradiționale, precum băncile, funcționează pe un model de risc redus, solicitând garanții sub formă de active fizice. Spre deosebere de capitalul de risc, care poate finanța patente sau construcția de branduri, băncile preferă activele palpabile pentru a-și limita expunerea. Această abordare conservatoare limitează aria de acțiune a companiilor, deoarece finanțarea nu ajunge către idei sau proprietate intelectuală, ci către elemente pe care instituția le poate vinde în caz de eșec.
Comparativ cu modelul american, unde fondurile de pensii furnizează capital necesar pentru proiecte cu risc ridicat, Europa întâmpină dificultăți în a transforma cercetarea în afaceri profitabile. Iulian Stanciu a menționat exemplul companiei DeepMind, fondată în Europa, dar achiziționată de Google, pentru a ilustra dificultatea de a converti știința în prosperitate financiară. În SUA, expunerea pe private equity și venture capital este mult mai mare, oferind suportul necesar pentru ca o idee să devină o companie globală.
În ceea ce privește competitivitatea externă, investitorul a analizat succesul Chinei, bazat pe integrarea verticală a lanțurilor de producție și accesul la resurse. China a reușit să își apropie toate verigile procesului, de la materii prime până la infrastructura portuară, integrând procesele de subasamblare și asamblare finală. Acest model, combinat cu energia ieftină bazată pe cărbune și politici industriale pe termen lung, oferă un avantaj competitiv masiv față de modelul european.
Un factor crucial în avantajul chinez este și modelul de muncă, care este mult mai intensiv decât cel din Europa. Iulian Stanciu a observat că numărul de ore lucrate este aproape dublu, iar productivitatea ridicată, combinată cu costul muncii mai mic, duce la un cost per operațiune de opt ori mai mic. Această structură de costuri, alături de investițiile masive în educație STEM și accesul la metale rare, permite Chinei să domine sectoare precum dronele sau tehnologia digitală.
Evoluția economiilor moderne depinde de capacitatea de a scala inovarea prin capital de risc, un mecanism care permite trecerea de la cercetare la business-uri de mari dimensiuni. În Europa, acest proces este adesea blocat de o structură a finanțării care preferă randamentele predictibile în detrimentul potențialului de creștere explozivă. Această diferență de abordare între instituțiile de creditare și fondurile de investiții determină viteza de dezvoltare a ecosistemelor de tehnologie și de infrastructură industrială.