Economia mondială demonstrează o reziliență mai mare decât anticipează mulți analiști, în ciuda șocurilor energetice și a tensiunilor geopolitice. Lordul Jim O’Neill, economistul britanic cunoscut pentru crearea acronimului BRIC, susține că indicatorii economici de frecvență ridicată sugerează o activitate solidă pentru următoarele luni. Totuși, acesta avertizează că evoluția inflației va rămâne un factor critic pentru randamentele investițiilor în perioada care urmează, influențând direct deciziile de capital.
Analiza sa evidențiază o schimbare structurală majoră: mutarea centrului de greutate al economiei globale către Asia. China și India sunt pilonii acestei tranziții, ambele economii depășind clar estimările formulate acum aproximativ 25 de ani. O’Neill notează că amploarea performanței Chinei a fost surprinzătoare, chiar și pentru un expert care urmărește țara de decenii. Această redistribuire a puterii economice afectează direct comerțul, investițiile și piețele financiare globale.
În ceea ce privește Statele Unite, economistul subliniază un paradox între creșterea economică și dominația pieței de capital. Deși creșterea americană a fost mai redusă decât se anticipa în acest secol, SUA dețin aproximativ 50% din capitalizarea bursieră mondială. O’Neill pune sub semnul întrebării capacitatea de a menține această pondere peste un deceniu, fără un impuls masiv de productivitate. Singura modalitate de a accelera creșterea suficient de mult ar putea fi transformarea economică adusă de inteligența artificială.
Inteligența artificială este văzută ca un potențial motor de productivitate, capabil să compenseze efectele negative ale îmbătrânirii populației. Totuși, O’Neill este prudent în privința evaluărilor bursiere actuale, menționând că există riscuri legate de sustenabilitatea valorilor de piață construite în jurul acestei tehnologii. Dacă AI va genera câștiguri reale de eficiență, băncile centrale vor avea mai mult spațiu pentru gestionarea dobânzilor, fără a genera presiuni inflaționiste suplimentare care să destabilizeze mediul de investiții.
Un alt risc major este stabilitatea prețurilor, aflată sub presiunea așteptărilor inflaționiste care au crescut după pandemia de COVID-19. O’Neill monitorizează aceste percepții de aproximativ trei decenii, observând că nivelurile din SUA rămân peste caracteristicile perioadei de după Războiul Rece. Dacă inflația revine la un mediu similar cu cel din anii 1960, următorul deceniu va fi dificil pentru numeroase active financiare. Prudența băncilor centrale este justificată de riscul ca dobânzile să rămână ridicate pe termen lung.
Pe plan demografic, economiile care nu pot compensa scăderea populației active prin productivitate vor înregistra o creștere slabă. Această problemă este vizibilă în China și în state europice precum Germania. În contextul global, dinamica piețelor este influențată de factori macroeconomici precum prețul energiei sau stabilitatea lanțurilor de aprovizionare, elemente care pot altera rapid traiectoriile de creștere estimate de instituțiile financiare internaționale.