Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR, a analizat rolul crucial pe care îl joacă sentimentul economic în funcționarea piețelor și în procesele de decizie ale gospodăriilor și firmelor. Acesta a subliniat că evaluările economice nu se pot baza exclusiv pe date statistice care reflectă trecutul, deoarece comportamentul actorilor economici este condus în mare măsură de percepții și așteptări privind viitorul. Această abordare integrează elemente de psihologie în analiza economică tradițională.
Conform lui Leonardo Badea, sentimentul economic acționează în două direcții complementare. Pe de o parte, acesta reprezintă o cauză, deoarece influențează direct deciziile privind consumul, economisirea și investițiile. Pe de altă parte, funcționează ca un semnal, oferind explicații care sunt confirmate ulterior de datele statistice, servind drept repere pentru evoluțiile viitoare. În condiții de incertitudine, unde probabilitățile nu pot fi calculate cu precizie, aceste percepții devin esențiale.
Analiza prim-viceguvernatorului BNR include referințe la economia comportamentală modernă, menționând că decidenții nu sunt întotdeauna agenți perfect raționali. Factori precum inerția, aversiunea față de pierdere sau modul în care sunt prezentate opțiunile influențează alegerile. De asemenea, a evidențiat puterea narațiunilor, explicând că oamenii reacționează la poveștile prin care interpretează datele despre inflație sau prosperitate, ceea ce poate schimba radical comportamentele colective.
În ceea ce privește instrumentele de măsurare, s-a menționat existența unor experiențe internaționale solide, precum Economic Sentiment Indicator publicat de Comisia Europeană sau Consumer Confidence Index monitorizat de OECD. De asemenea, în Statele Unite, instituții precum Conference Board sau University of Michigan măsoară decenii de încredere a consumatorilor. Aceste indicatori moderni încearcă să transforme elementele subiective în informații cuantificabile, esențiale pentru înțelegerea mecanismelor economice.
Totuși, Leonardo Badea avertizează că indicatorii de sentiment sunt variabile mult mai volatile decât datele economice clasice. Aceștia pot reacționa la știri săptămânale sau la tonul dezbaterilor publice, generând uneori semnale false. Din acest motiv, este necesară coroborarea tendințelor de încredere cu dinamica variabilelor care măsoară economia reală. Încrederea funcționează ca o infrastructură invizibilă care reduce costurile de coordonare și permite investiții pe termen lung.
Pentru a fi utilă în strategia națională, măsurarea acestui „capital de încredere” trebuie să respecte trei principii: continuitatea măsurătorilor pentru a observa tendințe, comparabilitatea metodologiei pentru a evita erorile statistice și dezagregarea datelor pentru a identifica diferențele dintre regiuni sau categorii de venituri. O strategie credibilă trebuie să integreze atât indicatorii de productivitate, cât și percepțiile oamenilor despre prosperitatea viitoare.