Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a introdus noi reguli privind procedura de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, extinzând semnificativ analiza de risc fiscal. Prin Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, autoritățile vor monitoriza nu doar statutul fiscal al solicitantului, ci și cel al furnizorilor care generează o parte importantă din TVA deductibilă. Această schimbare transformă modul în care companiile trebuie să gestioneze raportările, punând accent pe coerența informațiilor între diversele sisteme electronice utilizate.
Noua abordare vizează identificarea discrepanțelor dintre valorile raportate în decontul D300 și datele disponibile în sistemele RO e-Factura și RO e-Case de marcat. Autoritățile vor urmări, de asemenea, situațiile în care sumele solicitate la rambursare cresc semnificativ față de perioadele anterioare sau când sunt efectuate regularizări importante. Diferențele dintre declarații și sistemele electronice nu indică automat o eroare, însă ele devin o vulnerabilitate dacă nu pot fi documentate rapid și justificate prin parcursul întregii tranzacții economice.
În cazul unor rambursări mai mari decât de obicei, companiile trebuie să poată demonstra că variația este susținută de activitatea economică, cum ar fi investiții în echipamente, extinderea capacității de producție sau sezonalitate. Managementul fiscal trebuie să prezinte o reconciliere clară a soldului solicitat și să identifice tranzacțiile principale care au contribuit la formarea acestuia. De asemenea, frecvența corecțiilor de erori materiale poate declanșa necesitatea unei revizuiri a proceselor interne de control contabil.
Pentru a preveni riscurile, departamentele financiare trebuie să implementeze un proces structurat de reconciliere fiscală înainte de depunerea declarațiilor. Aceasta presupune compararea decontului D300 cu evidențele contabile, jurnalele de TVA și datele din sistemele electronice de raportare. Este esențial ca companiile să poată urmări tranzacția de la documentul justificativ până la raportarea finală, asigurând o imagine unitară a activității. Colaborarea între departamentele de achiziții, IT, financiar și fiscal devine astfel obligatorie pentru remedierea neconcordanțelor.
Dincolo de aspectele de conformitate, noile proceduri transformă rambursarea TVA într-o temă de gestionare a cash-flow-ului. Verificările suplimentare pot influența momentul recuperării efective a banilor, aspect critic pentru entitățile aflate în perioade de investiții sau cu marje de profit reduse. În contextul digitalizării accelerate, reconcilierea periodică a datelor nu mai este doar o verificare punctuală, ci un element esențial al controlului fiscal intern, necesar pentru a susține evoluția poziției fiscale într-un mod documentat și verificabil.