Noile reglementări fiscale introduse prin Ordinul ANAF nr. 828/2026 impun modificări semnificative în modul în care companiile gestionează prețurile de transfer. Schimbările vizează atât pragurile de materialitate pentru diverse categorii de tranzacții, cât și procedurile de raportare către autorități. Aceste noi reguli vor începe să fie aplicate pentru toate tranzacțiile derulate începând cu anul 2026, obligând agenții economici la o pregătire documentară mult mai riguroasă.
O schimbare fundamentală vizează marii contribuabili, care vor avea obligația de a depune anual dosarul prețurilor de transfer la ANAF. Această procedură va fi realizată prin intermediul Spațiului Privat Virtual, într-un termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii declarației anuale de impozit pe profit. În cazul în care acest document nu este depus la termen, contribuabilul va trebui să îl prezinte în maximum cinci zile lucrătoare de la solicitarea autorităților, în cadrul unei inspecții fiscale.
Pentru categoria marilor contribuabili, pragurile de materialitate pentru anumite servicii vor fi reduse considerabil. Pragul aferent serviciilor intra-grup scade de la 250.000 de euro la 100.000 de euro, în timp ce cel pentru tranzacțiile cu active necorporale coboară de la 350.000 de euro la 250.000 de euro. În schimb, pragurile aplicabile finanțărilor, dobânzilor și activelor corporale vor rămâne la nivelurile actuale, fără nicio modificare de valoare.
În ceea ce privește contribuabilii mici și mijlocii, reglementările propuse urmează o direcție inversă pentru anumite categorii de tranzacții. Pragul pentru finanțări și dobânzi crește de la 50.000 de euro la 100.000 de euro, iar cel pentru activele necorporale crește de la 100.000 de euro la 150.000 de euro. De asemenea, pragul pentru activele corporale este ridicat de la 100.000 de euro la 200.000 de euro, în timp ce cel pentru servicii rămâne constant la 50.000 de euro.
Documentația va fi considerată incompletă dacă nu conține elemente esențiale precum analiza funcțională, justificarea metodei de stabilire a prețurilor sau analiza de comparabilitate. Este necesară și detalierea structurii bazei de cost utilizate în calculul indicatorului de profitabilitate. O noutate importantă este introducerea unei declarații pe propria răspundere privind corectitudinea informațiilor. În situațiile în care dosarul nu este întocmit direct de contribuabil, acesta poate anexa un raport de la un auditor independent autorizat.
Reglementările privind prețurile de transfer sunt instrumente esențiale de monitorizare a tranzacțiilor între entități afiliate, având scopul de a preveni transferul de profituri către jurisdicții cu impozitare scăzută. Prin modificarea pragurilor de materialitate și prin obligativitatea depunerii anuală, autoritățile fiscale urmăresc o supraveghere mai atentă a fluxurilor financiare între companii din cadrul aceluiași grup economic.