Sectorul fructelor de pomi din Europa se confruntă cu o scădere majoră a producției de mere și pere în acest an. Conform estimărilor recente ale Asociației Mondiale a Producătorilor de Mere și Pere, continentul se pregătește pentru o recoltă deficitară. Această evoluție marchează a doua și a patra cea mai mică producție înregistrată în ultimii zece ani, reflectând o tendință negativă pe termen lung în agricultura europeană.
Cei mai mari 20 de producători de mere din Europa ar putea ajunge la un volum total de 9,49 de milioane de tone. Această cifră reprezintă o scădere de 15,5% față de nivelul înregistrat anul trecut. Mai mult, producția estimată se situează cu 14,2% sub media calculată pentru ultimul deceniu, ceea ce indică o presiune constantă asupra disponibilității acestor produse pe piețele continentului.
Analiza efectuată de Departamentului pentru Agricultură al SUA subliniază că suprafața cultivată cu meri în UE este în scădere, alături de randamentele acestora. Printre factorii care contribuie la această tendință se numără accesul limitat la produse de protecție a plantelor și incidența fenomenelor meteorologice extreme, precum seceta, inundațiile sau înghețurile târzii. De asemenea, creșterea ponderei producției ecologice, care are randamente mai mici, influențează negativ volumul total.
În ceea ce privește situația din România, datele indică o scădere a producției de mere, estimată la 430.000 de tone. Această valoare este cu 3% mai mică în comparație cu anul trecut și se înregistrează cu 12% sub media perioadei 2023-2025. Pe plan european, Polonia rămâne principalul producător de mere, deținând 28% din totalul producției UE, urmată de Italia cu 24%, Franța cu 12%, Germania cu 11% și Spania cu 6%.
Structura producției de mere în Europa este dominată de câteva state membre care asigură majoritatea volumelor de pe piață. Polonia și Italia dețin împreună peste jumătate din producția totală a Uniunii Europene. Această concentrare face ca fluctuațiile de randament din aceste două țări să aibă un impact direct și semnificativ asupra stabilității prețurilor și a stocurilor de fructe pe întregul continent.
Evoluția acestor indicatori agricoli este strâns legată de stabilitatea climatică și de capacitatea de adaptare a fermierilor la noile reglementări de mediu. Scăderea randamentelor în agricultura convențională și tranziția către metode ecologice reprezintă o provocare structurală pentru securitatea alimentară. Monitorizarea acestor tendințe este esențială pentru prognoza prețurilor la nivelul consumatorilor finali și pentru planificarea strategiilor de import și export.