Modelul de dezvoltare economică al României din ultimul sfert de secol este marcat de o utilizare ineficientă a resurselor, bazându-se pe un consum tot mai mare de materiale pentru a genera producția. Această evoluție contravine principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană și pune în pericol sustenabilitatea creșterii economice pe termen lung. Consumul excesiv și nerațional de resurse afectează capitalul natural și dezvoltarea socială, într-un context de concurență internațională.
Analiza realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), pe baza datelor Eurostat, evidențiază o stagnare a productivității resurselor în România. În anul 2025, indicatorul raportat de România se află aproximativ la nivelul înregistrat în anul 2000, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu circa 50% în aceeași perioadă. Polonia a înregistrat o creștere de 90%, iar Bulgaria de 40%, în contrast cu lipsa de progres a indicatorului românesc.
Indicatorul de productivitate a resurselor măsoară PIB-ul real raportat la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și minus exporturile. Dumitru Chisăliță subliniază că România produce aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate de 25 de ani încoace. Această situație necesită ca Programul de Guvernare să identifice cauzele ineficienței, precum risipa, managementul deficitar sau tehnologiile slabe, în loc să se concentreze pe subvenții care produc doar o bunăstare temporară.
În ceea ce privește valorificarea resurselor naționale, autoritățile trebuie să analizeze câtă valoare economică rămâne în țară prin prelucrare, tehnologie și comercializare. Dumitru Chisăliță avertizează că inventarul resurselor, precum gazele sau pădurile, nu reprezintă un bilanț al prosperității dacă exporturile rămân brute. Este necesară o politică coerentă pentru creșterea valorii adăugate, evitând dependența de exportul de materii prime fără procesare locală competitivă.
Sectorul energetic necesită, de asemenea, o abordare axată pe modernizare și reducerea pierderilor, nu doar pe oferirea de sprijin public. Dumitru Chisăliță susține că sprijinul pentru industrie trebuie legat de rezultate verificabile și de capacitatea de a genera venituri sustenabile. Investițiile publice trebuie evaluate în funcție de efectele economice reale, cum ar fi reducerea costurilor de producție sau îmbunătățirea transportului, și nu doar prin prisma sumelor cheltuite sau a absorbției fondurilor europene.
Evoluția indicatorilor de productivitate este esențială pentru stabilitatea economică, deoarece o creștere a PIB-ului care nu se desprinde de consumul de materiale indică o economie care nu își optimizează resursele. În cadrul Uniunii Europene, îmbunătățirea raportului dintre valoarea produsă și consumul de materiale este un pilon al competitivității. România trebuie să treacă de la un model de consum intens la unul bazat pe eficiență și valoare adăugată pentru a asigura salarii și servicii publice de calitate.