Radu Magdin, analist geopolitic și CEO Smartlink, analizează dificultățile companiilor românești de a se extinde pe piețele internaționale. Acesta critică modelul actual de expansiune, pe care îl numește „Lone Wolf”, în care antreprenorii încearcă să cucerească piețe străine singuri, asumându-și integral riscurile și costurile. Conform analizei, acest proces individual este ineficient, deoarece eforturile și cunoștințele acumulate de o firmă dispar odată cu retragerea sa de pe piața respectivă.
Expansiunea externă implică trei taxe majore pentru orice firmă: taxa pe informație, taxa pe încredere și taxa pe rețea. Pentru o companie românească de talie medie, aceste costuri legate de avocați, contabili, bănci și parteneri locali pot fi decisive pentru succes sau eșec. Radu Magdin susține că într-un ecosistem funcțional, aceste costuri sunt împărțite între mai multe entități, iar experiența acumulată rămâne în sistem, evitând astfel pornirea de la „kilometrul zero” pentru următoarele companii.
Analistul propune modelul „Echipajul România”, care presupune internaționalizarea sincronizată a unor grupuri de companii independente din sectoare diferite. Un astfel de echipaj, format din 5 până la 10 companii, ar putea ținti piețe strategice precum Mumbai, Dubai sau Chicago. Prin colaborare, o firmă de tehnologie, una industrială, una de servicii și o instituție financiară pot partaja informațiile, contactele și reputația, transformând riscurile individuale într-un avantaj colectiv pe termen lung.
Pentru a reuși, România ar trebui să învețe de la modelele europene, precum infrastructura germană sau sistemul de birouri externe din Cehia. Cehia a construit, prin CzechTrade, o rețea de peste 65 de țări, facilitând drumul pentru firme mai mici. În România, deși există inițiative precum platforma digitală lansată de ARICE în iunie 2026, lipsa de continuitate și propunerile de reorganizare a promovării comerciale reprezintă obstacole majore în dezvoltarea unei arhitecturi de internaționalizare.
Evoluția economică a României este marcată de un deficit comercial semnificativ, care a ajuns la 32,7 miliarde de euro în 2025, conform datelor furnizate de INS. Această cifră subliniază necesitatea de a crește capacitatea de export și prezența pe piețele externe. Într-un context în care companii precum Banca Transilvania au demonstrat capacitatea de consolidare prin achiziții, întrebarea rămâne dacă firmele românești vor reuși să se extindă peste granițe într-un mod coordonat.
Radu Magdin concluzionează că România trebuie să treacă de la simpla promovare a exporturilor la construirea unei arhitecturi de internaționalizare. Aceasta necesită un plan pe termen de zece ani, care să depășească mandatele politice și să asigure stabilitatea instituțiilor de sprijin. Succesul nu ar trebui măsurat prin numărul de delegații economice, ci prin capacitatea companiilor de a menține o prezență stabilă și de a genera cifre de afaceri constante în străinătate.