Noi proceduri administrative reglementează modul în care se realizează transferul părților sociale la societățile cu răspundere limitată care au datorii fiscale. Măsura vizează colaborarea dintre ANAF și Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru verificarea situației fiscale a firmelor. Această reglementare este esențială pentru antreprenorii care doresc să vândă sau să cumpere companii, deoarece datoriile existente pot impune constituirea unor garanții specifice înainte de înregistrarea oficială a transferului.
Procedura este stabilită prin Ordinul ANAF nr. 1.137/2026 și Ordinul Ministerului Justiției nr. 1.967/C/2026, publicate în Monitorul Oficial nr. 855 din 12 octombrie 2026. Actele normative definesc mecanismul de schimb de informații între instituții pentru a asigura verificarea riguroasă a cesiunilor. Deși notificarea către ANAF este o obligație existentă deja în legislația fiscală, noile ordine stabilesc clar modul de aplicare și colaborarea necesară pentru aceste verificări administrative.
În cazul în care se realizează cesiunea părților sociale, organul fiscal trebuie notificat în termenul legal de 15 zile. Această obligație de notificare revine atât asociatului care își cedează participația, cât și persoanelor implicate în formalitățile transferului. Este important de subliniat că acest termen de 15 zile nu impune plata obligatorie a tuturor datoriilor, ci se referă strict la respectarea procedurii de informare a autorităților fiscale.
Atunci când societatea are obligații fiscale restante, legislația poate impune constituirea unor garanții pentru a proteja creanțele statului. Aceste garanții sunt menite să prevină situațiile în care transferul de părți sociale este utilizat pentru a îngreuna colectarea datoriilor. Pentru cumpărător, verificarea prealabilă a datoriilor, popririlor sau a eventualelor litigii fiscale este vitală, deoarece, deși societatea își păstrează personalitatea juridică, achiziția unei firme cu restanțe poate afecta valoarea tranzacției.
Cesiunea nu transformă automat cumpărătorul în debitor personal pentru obligațiile fiscale ale firmei, deoarece identitatea juridică a societății rămâne neschimbată. Totuși, noul mecanism de verificare între ANAF și Registrul Comerțului urmărește aplicarea unitară a controlului fiscal. Vânzătorii și cumpărătorii trebuie să clarifice dacă există măsuri de executare silită și să pregătească documentația necesară pentru a asigura înregistrarea legală a cesiunii la Registrul Comerțului.
În cadrul sistemului administrativ românesc, monitorizarea situației fiscale a persoanelor juridice este un proces continuu, reglementat prin coduri fiscale și ordine de aplicare. Verificarea istoricului de plăți și a conformității cu obligațiile de raportare este un pas standard în procesul de due diligence financiar. Această coordonare între autoritățile de reglementare și cele fiscale asigură transparența tranzacțiilor comerciale și protejează veniturile bugetului de stat.