Achiziționarea unei participații într-o societate cu datorii fiscale poate implica costuri mult mai mari decât prețul negociat pentru tranzacție. Conform unei analize realizate de expertul contabil judiciar Daniel Udrescu, garanțiile solicitate pentru obligațiile restante ale firmei pot depăși valoarea participației cumpărate. Acest risc este prezent chiar și în cazul în care noul asociat nu preia controlul asupra afacerii, fapt ce pune în pericol patrimoniul investitorilor minoritari.
Reglementările introduse prin Legea nr. 239/2025 și modificate prin OUG nr. 13/2026 au scopul de a proteja încasările bugetare și de a preveni transferul firmelor cu datorii către persoane interpuse. Totuși, mecanismul se aplică și transferurilor de participații minoritare, nu doar vânzărilor de întregi afaceri. Problema majoră rezidă în faptul că garanția se calculează pe baza obligațiilor restante ale firmei, nu în funcție de prețul tranzacției efectuate de noul asociat.
De exemplu, un investitor care cumpără 10% dintr-un SRL pentru 50.000 de lei poate fi obligat să garanteze datorii fiscale de 300.000 de lei. Astfel, garanția poate ajunge de șase ori mai mare decât prețul achiziției, impunând un angajament financiar masiv fără drept de decizie asupra resurselor firmei. Deși noul asociat nu devine automat debitor fiscal la ANAF, garanția poate fi executată pentru stingerea datoriilor societății.
Dacă obligațiile nu sunt stinse în termen de 60 de zile de la înregistrarea transferului în registrul comerțului, organul fiscal poate executa garanțiile. O dificultate majoră apare atunci când datoria provine dintr-o decizie de impunere contestată în instanță, deoarece simpla contestație nu suspendă executarea. Există riscul ca garanția să fie valorificată înainte ca litigiul să fie soluționat definitiv, iar recuperarea banilor poate deveni imposibilă dacă firma intră în insolvență.
Înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare, este esențială verificarea riguroasă a situației fiscale a societății vizate. Investitorii trebuie să stabilească contractual cine suportă costurile și riscul executării garanției pentru a limita expunerea financiară. Deși clauzele contractuale pot împărți riscurile între părți, acestea nu pot limita drepturile legale pe care Fiscul le are asupra garanțiilor constituite pentru asigurarea creanțelor de stat.
În cadrul sistemului juridic și fiscal din România, reglementările privind transferul părților sociale sunt concepute pentru a asigura continuitatea plăților către bugetul de stat. Aceste măsuri de control sunt menite să prevină evaziunea fiscală prin mutarea activelor în entități fără capacitate de plată. Totuși, aplicarea lor necesită o atenție sporită din partea investitorilor pentru a evita blocarea capitalului în garanții bancare sau instrumente de asigurare neproporționale.